Attitude Training - powered by Catalin Chirilescu

Call Website Contact the business

Attitude Training - powered by Catalin Chirilescu Construim și livrăm programe de training soft-skills corporate și open. De ce Attitude Training? Attitude makes altitude! Te asteptăm să creștem împreună!

Clienții și cursanții noștri sunt în centrul a tot ceea ce facem și împreună atingem performanța. După o experiență de 10 ani în industria trainingului, dezvoltării personale, profesionale și colaborări cu peste 50 de companii multinaționale și antreprenoriale, credem că trainingul este mai mult decât training, dezvoltare, curs sau orice alt nume pe care îl mai întâlnim în piață. Trainingul reprezintă un mod de viață, o atitudine constantă în viața fiecărui om pentru că învățarea nu se oprește niciodată. Din acest motiv și din dorința de a sprijini indivizii și organizațiile în evoluție, am creat compania Attitude Training. Pentru că “Dacă vrei să obții ceva diferit, ai nevoie să faci ceva diferit”. Ni s-a demonstrat că oamenii au nevoie de mult mai mult decât traininguri teoretice din care lipsește aplicabilitatea practică. De mult mai mult decât traineri fără impact care livrează traininguri de pe slide-uri. De mult mai mult decât de traininguri care nu inspiră și nu motivează către acțiune. Au nevoie de traininguri cu ATITUDINE care construiesc abilități într-un mod dinamic și interactiv, de traininguri care inspiră, motivează și sudează parteneriate de calitate pe termen lung. Attitude Training oferă programe în care participanții sunt provocați să-și depășească limitele pentru a-și dezvolta competențe noi. Programe în care stimulăm exprimarea liberă și discuțiile autentice și constructive dintre participanți. Programe în care oferim know-how de business și exemple din zona dezvoltării personale pentru ca publicul să beneficieze de o experiență de învățare completă. Programe orientate către acțiune, rezultate și performanță, valori în care credem cu tărie.

O ușă nu se blochează doar pentru că e încuiată.Se blochează și când nimeni n-o mai unge.La fel se întâmplă și cu unele ...
29/09/2026

O ușă nu se blochează doar pentru că e încuiată.
Se blochează și când nimeni n-o mai unge.

La fel se întâmplă și cu unele relații de lucru.

Nu este necesar să existe un conflict mare.
Nu s-a certat nimeni cu nimeni și nu s-a trântit nicio ușă.

Doar că, încet, au dispărut lucrurile mici.

Un „nu sunt de acord” a fost înlocuit cu un „bine...”.
O conversație dificilă a fost amânată pentru „când avem timp”.
Un feedback care trebuia dat n-a mai fost dat.
O întrebare care trebuia pusă a ajuns să fie nespusă.

Și, după o vreme, relația a început să scârțâie.

Apoi ne mirăm că o conversație care altădată curgea firesc, acum cere efort.

De cele mai multe ori, relațiile profesionale ruginesc puțin câte puțin pentru că nu le mai acordăm atenția de care au nevoie.

Și credem că au nevoie de reparație, când de fapt au nevoie de întreținere.

Bravooo lor că nu așteaptă să scârțâie și își întrețin relațiile la timp!👏🙂


"N-am eu cu ce să-i dau pe spate, Chirilescule, jobul meu e monoton, așa că mai bine tac din gură..."Credem deseori că, ...
24/09/2026

"N-am eu cu ce să-i dau pe spate, Chirilescule, jobul meu e monoton, așa că mai bine tac din gură..."

Credem deseori că, pentru storytelling, avem nevoie de o poveste spectaculoasă.

Absolut deloc.

Avem nevoie să observăm poveștile mici care deja există în business.

Un client care ți-a spus ceva neașteptat.
O greșeală din care ai învățat.
O decizie pe care ai luat-o greu.
Un proiect care aproape a eșuat.

Iar structura poate fi foarte simplă.

Înainte -> Moment -> După

Cum stăteau lucrurile?
Ce s-a întâmplat?
Ce ai înțeles sau ce faci diferit acum?

De exemplu:

"12 participanți în sala de training.
Unul nu spusese aproape niciun cuvânt în jumătate de zi.

La un exercițiu, l-am rugat să lucreze în pereche, înainte să vorbească în grup.

30 de minute mai tarziu abia îl mai puteai opri.😀

Mi-am reamintit atunci ceva simplu. Uneori oamenii nu au nevoie să-i împingi să vorbească. Au nevoie să le faci intrarea mai ușoară."

Storytelling rapid.
Fără eroi. Fără drame. Fără focuri de artificii.
Un caz real. Spus simplu și natural.

Și pentru că cine poveste nu exersează, degeaba despre storytelling citește...😀

Gândește-te ce moment la prima vedere banal ar putea deveni o poveste bună.

Ce bine ar fi fost să fi știut și eu măcar câteva din secretele astea când eram mic și făceam sport de performanță...😀"P...
22/09/2026

Ce bine ar fi fost să fi știut și eu măcar câteva din secretele astea când eram mic și făceam sport de performanță...😀

"Poți să ai rezultate super bune și totuși să joci jocul greșit?"
Întreabă cineva în training.

"Bineînțeles.
Doi oameni pot avea exact același rezultat.

Doar că unul gândește:


Iar celălalt:


Din exterior, uneori nici nu vezi diferența.

Amândoi trag tare.
Amândoi vizează performanța.
Amândoi pot ajunge în top.

Numai că primul își măsoară progresul uitându-se la ce poate face el mai bine.

Celălalt are nevoie să se uite și în lateral, să vadă unde sunt ceilalți.

Uneori când alergi te raportezi la tine, iar obiectivul este să-ți îmbunătățești propria performanță.

Alteori când alergi vezi în jurul tău doar adversari și faci orice să nu ajungă altcineva înaintea ta.

Din afară arată aproape la fel.
În capul nostru, sunt două curse complet diferite."

Care e reperul pe care il alegi... tu cel de ieri sau ceilalți de azi?

Despre tipare de gândire care susțin performanța sănătoasă am vorbit zilele astea.

Împreună cu oameni pe care îi iubim.💙
Rețeta completă.

Ne-am bucurat să-i revedem!🥰


Recunosc. În training, uneori îmi place mai mult când oamenii NU zâmbesc.Nu, nu pentru că "rupem mușchiul".😂Asta oricum ...
10/09/2026

Recunosc. În training, uneori îmi place mai mult când oamenii NU zâmbesc.

Nu, nu pentru că "rupem mușchiul".😂
Asta oricum se întâmplă.😋

Ci pentru momentele alea când cineva se oprește din ce urma să spună. Se lasă puțin pe spate și se gândește...

Pentru momentele când apare un:
„Aaa... acum înțeleg de ce face asta.”

Sau pentru momentele alea când cineva deschide gura să răspundă, se oprește și spune:
„Ok. Mi-am răspuns singur.”

Ori pentru acel foarte simplu:
„Hmm... nu m-am gândit niciodată așa la asta.”

Sunt momente mici. Uneori nesesizate.

Momente în care parcă vezi cm o idee nouă se lovește de una veche.
Cum se mai așază o piesă la locul ei.

Pentru că nu toate momentele bune dintr-un training fac zarvă.
Unele arată pur și simplu ca o pauză. Dar în pauza aia se întâmplă mult.

După aia, putem să și zâmbim.
Și după cm se vede, ne iese.🙂



Drumul de la "Niciodată!" la "E normal." pare ca distanța dintre Constanța și Oradea, dar de fapt e ca din București în ...
09/09/2026

Drumul de la "Niciodată!" la "E normal." pare ca distanța dintre Constanța și Oradea, dar de fapt e ca din București în Voluntari.🙂

„Cum faci o idee de neacceptat să pară normală?”

M-a întrebat cineva la un curs de Persuasiune și Influențare. Discutam despre cm ajungem să ne obișnuim cu idei pe care, la început, le-am fi respins din prima.

"E ca atunci când cineva începe să-și lase lucrurile la tine acasă.

Prima dată o periuță de dinți. Apoi un tricou. Apoi un sertar. După aceea o cheie.

Și parcă niciun pas nu pare mare, nu?

Până într-o zi în care îți dai seama că are mai multe rafturi în dulap decât tine.😀"

Nu încerci s-o impui.
Muți câte puțin limita a ceea ce pare acceptabil.

De la "E absurd." la "Hai măcar să discutăm." De la "Hai măcar să discutăm." la "Poate nu e chiar atât de absurd."
De la "Poate nu e chiar atât de absurd." la "E și asta o perspectivă."
De la "E și asta o perspectivă." la "E normal."

Fenomenul are și un nume.

Fereastra Overton.

Un exemplu simplu, din lumea muncii:

„Să răspund la mailuri seara? Exclus.”
Apoi: „Doar dacă e ceva urgent.” Apoi: „În anumite roluri e normal.” Până ajungi la: „Ți-am trimis aseară. Cum de nu l-ai văzut?”

Nu ți se cere neapărat acordul.
Uneori e suficient să te obișnuiești, pas cu pas, cu noul reper.

Așa că, din când în când, merită să ne uităm la câte ceva care astăzi ni se pare perfect firesc și să ne întrebăm:

„Stai puțin. Când a devenit asta normal?”


Cu bunicii eram. La ei pe balcon. Să fie vreo 30 de ani. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Cred că eram după școală sau ...
07/09/2026

Cu bunicii eram. La ei pe balcon. Să fie vreo 30 de ani. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Cred că eram după școală sau ceva...

La care îl aud pe bunicul spunând, cu voce blândă...

Și acum îi am în fața ochilor microexpresiile.

Am râs atunci. Și normal că n-am înțeles nimic.🙂

Dar anii trec și vorbele rămân acolo, imprimate pe scoarță.

Zice: "Eii, acum ești tânăr și privești doar înainte.
Dar va veni o vreme, o vârstă, la care nu prea vei mai putea privi decât înapoi."

N-am ajuns nici la 40, încă nu simt vorbele astea.
Dar nici nu pot să nu mă gândesc că va veni o vreme, mai aproape decât de la momentul acela până azi, în care le voi simți.

Iar dacă acum 10 ani eram numai "Construim dom'le... Construim inainte", de-un timp am început să mă gândesc și la "Construim înapoi".

În poza asta e o cărămidă din "Construim înapoi".

Bravoo, copii!👏
Să creșteți mari și frumos!
Și să nu uitați să le dați câteodată un telefon bunicilor. Acum, cât îi mai aveți.


Într-un training, să fie vreo jumătate de an de atunci, cineva trebuia să explice un concept.A început impecabil: "X est...
03/09/2026

Într-un training, să fie vreo jumătate de an de atunci, cineva trebuia să explice un concept.

A început impecabil:
"X este definit ca fiind..."

Corectă definiția. Clar mesajul. Dar complet neinteresant transmis.

L-am oprit și l-am rugat să încerce și o altă variantă:
"Înainte să le spui definiția, te rog fă-i să înțeleagă de ce le-ar păsa."

Una dintre cele mai simple reguli ale unei explicații bune este să nu începi cu definiția.

Începe cu lumea celui care te ascultă.

Vrei să explici asertivitatea?
Nu începe cu: "Asertivitatea este abilitatea de a..."

Poți începe cu:
"Câți dintre voi ați ieșit dintr-o ședință cu gândul ?"

"Și câți dintre voi ați spus prea ferm ce aveați de spus și ați regretat ulterior?"

Acum ai deja atenția mea.😉

Dacă omul din fața ta gândește: "Da, exact așa se întâmplă la mine", înseamnă că ai construit contextul bine.

Abia apoi spune-le ce vrei să-i înveți.

Oamenii sunt mult mai interesați de explicația ta după ce au înțeles ce legătură are cu ei.


Mă întreabă Ema zilele trecute:"Știi care este talentul unei vacanțe?"La care tot ea răspunde.😀"Fix când începi să te pr...
01/09/2026

Mă întreabă Ema zilele trecute:
"Știi care este talentul unei vacanțe?"
La care tot ea răspunde.😀
"Fix când începi să te pricepi la ea, ce să vezi, se termină..." 😂

Ei bine, ieri a fost ziua în care m-am întors la oameni. La discuții.
La flipchart. La markere.

Mi-a prins bine pauza. Foarte bine.

Dar mi-era dor.

Mi-era dor de momentul în care mă uit la ceas și descopăr că iar am intrat în pauză cu 10 minute întârziere.
De întrebările alea care mă fac și pe mine să mă opresc o secundă înainte să răspund.
De momentul când 15 oameni uită pentru un timp de telefoane.
Mi-era dor de multe, multe altele.🤍

Ieri ne-am întors acolo unde ne-a așezat Dumnezeu, căruia îi suntem recunoscători.🙏

Am aprins din nou luminile.🎤
Să aveți o toamnă cu spor!


„Publicul dificil” nu este, de multe ori, despre public. Este despre tine.Cel mai periculos lucru care ți se poate întâm...
22/06/2026

„Publicul dificil” nu este, de multe ori, despre public. Este despre tine.

Cel mai periculos lucru care ți se poate întâmpla ca vorbitor în public nu este să întâlnești un public dificil.

Este să devii tu dificil atunci când publicul devine dificil.

Hateri, întrebări incomode, participanți sceptici, atacuri, provocări, situații tensionate din prezentări... asta am exersat împreună cu ei la follow-up-ul din weekend.

Și da, există tehnici și trucuri valoroase pentru toate acestea.

Există formule prin care poți opri elegant o întrerupere.
Există modalități prin care poți pune limite.
Există răspunsuri prin care poți transmite foarte clar că un comportament nu este în regulă.

Dar, mai mult decât atât, există alegerea.

Ferm și cu respect.
Pentru că aproape întotdeauna poți găsi o formulă care să transmită un mesaj ferm și să respecte interlocutorul în același timp.

Întrebarea este dacă îți dorești suficient de mult să faci asta.

Dacă îți dorești să te dezvolți personal atât de mult încât, chiar și atunci când ești provocat, să nu mai simți nevoia să ataci, sa umilești, să ironizezi ori să te răzbuni.

Ci să alegi să înțelegi.
Să alegi să respecți.
Să alegi să rămâi om.

Pentru că fermitatea și respectul nu sunt opuse.

Iar caracterul unui vorbitor în public nu se vede atunci când sala îl aplaudă.
Se vede atunci când cineva îl contrazice.

Felicitări medicilor din imagine pentru o sesiune plină de energie, curiozitate, efort depus, evoluție și mai ales conversații deschise și autentice.

Există un singur motiv pentru care ai rămas blocat aseară pe Netflix la ora 2 dimineața, deși știai că la 7 sună alarma....
18/06/2026

Există un singur motiv pentru care ai rămas blocat aseară pe Netflix la ora 2 dimineața, deși știai că la 7 sună alarma.

Nu a fost lipsa de voință. A fost o „eroare de sistem” în creierul tău, exploatată genial de scenariști.

Am intrat în sală, am scris pe flipchart 6 cuvinte ciudate: DA, COCKTAIL, KISS, ARDEI, VIE și ZEIGARNIK.

Apoi am început workshopul, fără să scot o vorbă despre ele.

Timp de două ore, participanții au stat cu ochii lipiți de flipchart. Deși vorbeam despre tehnici de livrare și tonalitate, atenția lor era parțial blocată acolo.

La pauză, cineva a venit la mine și mi-a zis: „Ok, nu mai pot. Zi-mi ce e cu ardeiul ăla, că nu mă pot concentra la nimic altceva!”

În acel moment i-am răspuns:
„Felicitări, tocmai ai experimentat Efectul Zeigarnik.”

Creierul uman urăște poveștile neterminate și sarcinile incomplete.

Când deschizi o „buclă mentală” (un mister, o întrebare, o listă nerezolvată), în minte se creează o tensiune psihică.

Aceasta acționează ca o aplicație pe telefon care rulează în fundal și îți mănâncă bateria (atenția).

Ea se închide doar atunci când primești finalul.

Ospătarii țin minte note de plată uriașe, dar le uită complet în secunda în care ai plătit.
Netflix te ține legat de ecran pentru că episodul se termină în cel mai tensionat moment, lăsându-te în suspans total.

Iar tu ai dat click pe „vezi mai mult” la această postare exact din același motiv. Creierul tău a refuzat să lase propoziția citită neterminată.

Despre cm aplici asta în Business și Public Speaking, dar și despre multe alte trucuri, am vorbit și experimentat împreună cu oamenii ăștia mișto din poză.
Mi-a plăcut mult de ei.🤍

Address

Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Attitude Training - powered by Catalin Chirilescu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Attitude Training - powered by Catalin Chirilescu:

Shortcuts

Share