11/01/2026
Profetul ignorat al economiei: Mihail Manoilescu și blestemul țărilor sărace
În anii douăzeci, când majoritatea politicienilor români credeau că viitorul României este „țara eminamente agricolă”, un singur om a avut curajul să spună că aceasta este rețeta sigură pentru sărăcie eternă. Mihail Manoilescu, un inginer și economist strălucit, a demonstrat matematic un adevăr incomod: o țară care exportă grâu și importă mașinări va transfera mereu bogăție către țările industrializate, rămânând o colonie economică.
Lucrarea sa fundamentală, „Teoria protecționismului și a schimbului internațional”, publicată în anul o mie nouă sute douăzeci și nouă, a fost o bombă intelectuală. În timp ce în Europa Occidentală a fost privit cu scepticism pentru că ataca interesele marilor puteri coloniale, în America de Sud, în special în Brazilia, Manoilescu a devenit un erou. Guvernele braziliene i-au folosit teoriile pentru a-și construi industria națională, considerându-l un geniu salvator. În propria țară, însă, a fost adesea neînțeles și izolat.
Tragedia lui Manoilescu nu a fost doar intelectuală, ci și politică. Acceptând postul de ministru de Externe într-un moment imposibil, el a fost cel obligat să semneze odiosul Dictat de la Viena din anul o mie nouă sute patruzeci. Imaginea sa leșinând la vederea hărții prin care României i se smulgea Ardealul de Nord a rămas simbolul neputinței unei generații. Deși a fost un patriot care a încercat să limiteze dezastrul, istoria l-a judecat aspru pentru acea semnătură.
Sfârșitul său a fost de o cruzime absolută. Arestat de regimul comunist, economistul care teoretizase industrializarea (pe care comuniștii o aplicau, dar în mod distorsionat) a fost lăsat să moară netratat în închisoarea de la Sighet, în anul o mie nouă sute cincizeci. A murit de septicemie, în mizerie, în timp ce ideile sale erau predate în universitățile din America Latină. România și-a ucis, încă o dată, unul dintre puținii vizionari care au înțeles mecanismele profunde ale lumii moderne.
