12/03/2026
* DESPRE MORMINTELE DE RĂZBOI OTOMANE DE LA PLEVNA
În efortul pe care îl depun de o vreme pentru documentarea și elaborarea unui studiu despre consecințele imediate ale bătăliilor purtate pentru asediului Plevnei, acțiuni militare desfășurate în timpul Războiului Ruso-Româno-Turc din anii 1877-1878, m-am cantonat strict pe problematica locurilor unde au fost îngropați combatanții răpuși în cursul luptelor. Conform evidențelor oficiale, pierderile totale în confruntările militare pentru ruși și români, învingători în război, au fost de aproximativ 38.000 de ofițeri, subofițeri și soldați uciși și răniți. De partea învinsă, otomanii au avut pe front aproximativ 15.000 de victime, morți și răniți, iar circa 43.000 de militari s-au predat în urma capitulării armatei lui Osman Pașa, fiind duși în prizonierat unde peste jumătate din ei au pierit pe drum sau în captivitate din cauza bolilor.
În privința victimelor otomane răpuse pe câmpurile de luptă, am constatat ambiguitatea și lipsa de consistență a informațiilor privitoare la mormintele lor. Se știe că aceștia au fost îngropați în și în jurul orașului Plevna, în gropi comune aflate în zona redutelor și a celorlalte amenajări defensive construite pentru apărarea orașului. Pentru ei nu s-a organizat un mausoleu sau un cimitir colectiv în care să fie adunate și depuse rămășițele umane, așa cm s-a procedat ulterior cu o parte a osemintelor militarilor români și a celor care au luptat în armata țaristă (mausoleele din Plevna și Grivița sau mormântul frățesc din Parcul Skobelev, situat în vecinătatea Plevnei). Pentru ofițerii și soldații ruși, în zonă există și multe gropi comune marcate la suprafață cu monumente funerare, vechi de mai bine de un secol. Majoritatea mormintelor otomane au rămas însă anonime și dispersate pe fostul front de război. Soarta mormintelor otomane de la Plevna a devenit însă cu trecerea timpului o temă foarte sensibilă, cu profunde implicații și repercusiuni politice ori diplomatice, care suscită până astăzi discuții controversate în literatura de specialitate și nu numai, mai ales din Turcia și Bulgaria. Totul a început în urma unor relatări publicate spre sfârșitul anului 1881 în presa din Anglia, de unde ulterior au fost preluate de mai multe ziare din Europa continentală, dar și din Statele Unite, Australia și Noua Zeelandă. Aceste informații devoalau faptul că în acel an au fost deschise mai multe gropi comune ale militarilor otomani, de unde au fost dezgropate și recoltate mai multe tone de oseminte. Prin intermediul unei firme britanice acestea au fost transportate în portul otoman Tekirdağ, aflat pe țărmul nordic al Mării Marmara, de unde au fost trimise cu vaporul în Anglia, fiind descărcate în portul orașului Bristol. De fapt, în acele vremuri era o practică bine stabilită transportarea oaselor de animale din Imperiul Otoman în Europa de Vest, pentru a fi utilizate la fabricarea îngrășămintelor fosfatice pentru agricultură. Acestui scop trebuia să folosească și oasele otomanilor căzuți în Bătălia de la Plevna. Deși Levant Herald, un ziar particular din Istanbul, a negat la scurt timp povestea ca fiind incorectă, lucrările istorice și memoriile martorilor au prezentat probe ale faptelor, acordând ulterior credit „afacerilor cu oseminte umane”, sau mai bine zis batjocurii săvârșite cu rămășițele pământești ale otomanilor căzuți în luptele de la Plevna.
* Ilustrație: Cucerirea redutei Griviţa 1 de către trupele române (Autor: Henryk Dembitzky) / Mausoleele de la Grivița și Plevna / Morminte comune rusești.
