18/04/2020
Dragi colegi, furnizori și clienți,
Vă dorim sărbători liniștite și încărcătoare de baterii!
În plină pandemie, în discuțiile cu voi s-au împletit urările cu grijile financiare. "Ce să fac oare dacă nu mai am bani?", "Măcar de-aș avea un picuț de rezerve...3luni mi-ar trebui doar să-mi revin" sau "Voi vedea dacă pot să primesc ceva ajutor de la stat"
Adu-ți aminte că statul nu te-a ajutat financiar și și dacă te va ajuta acum, vei plăti scump la capăt. Gândește-te de 10 ori înainte să aplici pentru șomaj tehnic sau credit IMM invest.
Aduți aminte că banca aia pe care o înjuri lună de lună, că-ți ia dobândă de te usucă poate deveni cel mai bun partener al tău. Nu ține banii blocați, nu cere furnizorilor reduceri de preț sau termene de plată extinse. Și ei sunt în aceași situație ca tine. Pentru ca să trecem hopul, trebuie să avem lichidități toți.
Schimbă-ți conceptul despre bancă. Va fi singura care îți poate fi alături, cand ți se golesc conturile și furnizorii îți vor bate la ușă, în timp ce statul îți va spune să aștepți.
Banca, pentru mine, este personajul pozitiv pe care l-am cunoscut încă din copilărie. Pe atunci era mai des CAR, dar acesta e un detaliu nesemnificativ. Era un personaj pe care îl vedeam cu mintea unui copil ca o entitate supremă, a
tot protectoare, care ne oferă mie și familiei mele un trai mai bun.
Cu capul unui copil, care nu putea percepe robor, dobânzi și comisioane, am înțeles poate prima lecție de educație financiară. Chiar dacă mami și tati muncesc și ne asigură nevoile, nu au puterea băncii. Orice confort sporit al meu ca și prunc, de la renovatul apartamentului, la cumpăratul de mobilă, la mașina cu care mergeam în concedii, la vacanțe, la cumpărături de bunuri mai costisitoare avea loc cam la 1-2 luni după o auzeam pe mama mea "trebuie să scoatem niște bani să facem x". D**a auzul "mi-au aprobat împrumutul" știam că voi avea parte de confort sporit. E tot ce am înțeles cu mintea unui copil poate de 10 ani: Banca este un personaj pozitiv, a tot puternic, care ne oferă confort și ne ajută când mami și tati nu pot. Un fel de părinte a lui mami și tati.
Ca și adolescentă am înțeles că acest personaj este tangibil. Că poate să-ți ofere ceva acum ce tu ai putea să ți-l oferi în 10 ani. Că dobânda ce o plătești băncii, o dai pentru timpul care ți-l salvează. Că dobânda este un preț infim pentru confortul tău.
Ca și antreprenor, când am vrut să evoluez și mi s-a terminat plapuma, adult fiind, mi-am adus aminte de copilul ăla de 10 ani și de personajul atot puternic. Nu m-a trădat nici atunci și mi-a fost suport financiar când eu eram plină de idei și cu contul gol. Am înțeles pe deplin și roborul și dobânda și comisioanele și riscurile unei ipoteci. Mi-am adus aminte de salvarea timpului și de oferirea confortului acum. Am înțeles după ce am tocat banii că banii băncii, nu sunt venit, deci nu sunt impozabili. Că o parte din credit e deductibil. Că deducerea integrala a TVA-ul vs dobandă mă face să fiu ironic în avantaj. Am concluzionat că nu-i dracu' așa negru cm pare.
În plină pandemie știu că dacă mi se vor goli conturile, nu îmi voi stoarce nici furnizorii nici clienții de resurse. Nu aștept nici soluții miraculoase de la stat. Nu cred că vor veni, sau vor veni când e prea târziu.
Dacă va fi cazul, îmi voi aduce aminte de partenerul cel mai puternic financiar: banca. Vă sfătuiesc să faceți la fel.
Paște fericit și mai puține griji financiare :)
