Pentru Succesul Tau ca Parinte

07/02/2025

.

31/03/2018

30/03/2018

atingere, blândeţe, tandreţe, căldură, comunicare:

https://www.facebook.com/LaMaisonDesMaternelles/videos/421288878299547/?hc_ref=ARTBwZ-Vq4FKmFWtSY-G25RBL4r58RuL9YOrHtvSNp626UJf9pvXwBMmp0U40xhyIXQ

22/01/2018

„Ce greşeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule!” — George Enescu

20/01/2018

Când primul copil a râs pentru prima dată, râsul lui s-a spart într-o mie de zâmbete care au zburat, au zburat şi au zburdat în aer până când s-au transformat în zâne. Acela a fost începutul. Şi, până în ziua de azi, când se naşte un prunc primul lui zâmbet se transformă într-o zână. Deci trebuie că există câte o zână pentru fiecare băieţel sau fetiţă...
J.M Barrie (în "Peter Pan")

28/11/2016

DESPRE RELAŢIA CU SOŢUL TĂU DUPĂ APARIŢIA COPILULUI

Pentru a-ţi păstra echilibrul este suficient să devii conştientă de un fapt pe care multă lume îl ignoră: faptul că, din momentul în care aţi aflat că veţi deveni părinţi şi până la sfârşitul zilelor voastre, nu mai sunteţi doar tu-soţia-lui şi el-soţul-tău aflaţi într-o relaţie de cuplu, ci şi tu-mama-copilului şi el-tatăl-copilului, aflaţi într-o RELAŢIE ÎNTRE PĂRINŢI.

Desigur, relaţia între tine ca mamă şi el ca tată nu este o noutate în sine. Ceea ce, însă, ar putea constitui un aspect mai puţin familiar este faptul că această relaţie nu înlocuieşte relaţia de cuplu dintre tine şi soţul tău ci coexistă cu ea. Este o RELAŢIE PARALELĂ CU RELAŢIA DE CUPLU şi, fiind nou-apărută şi plină de provocări, există o mare probabilitate să vă solicite atâta atenţie încât să neglijaţi relaţia de cuplu, iar modificările nedorite apărute în comunicarea dintre voi doi ca soţi este foarte probabil să se datoreze în mare măsură acestui fenomen.

CUM POŢI SĂ-ŢI DAI SEAMA dacă îţi neglijezi relaţia de cuplu în favoarea celei de părinţi? Ţinând seama că tot ce comunicaţi în legătură cu copilaşul vostru hrăneşte relaţia de părinţi (sau o intoxică, dacă este formulat anti-relaţional), nu pe cea de cuplu, indiferent de „ambalaj”:

Să zicem că ieşiţi într-o seară la o cină romantică, vă ţineţi de mână şi vă priviţi în ochi toată seara şi nu vă spuneţi „mami” şi „tati” ci „iubi”. Atâta vreme însă cât vorbiţi toată seara numai despre cele mai dulci zâmbete de bebeluş pe care vi le-a adresat micuţa voastră comoară azi-dimineaţă, despre lăptic, păpică şi mers în parc, asta este comunicare în relaţia de părinţi şi nu în cea de cuplu.

Bunele intenţii au fost deviate şi nu îşi pot atinge ţinta: aţi ieşit doar voi doi tocmai cu intenţia de a nu vă neglija relaţia de cuplu, dar subiectul discuţiei nu hrăneşte relaţia de cuplu. E drept că vi se încălzeşte inima şi aveţi un zâmbet larg pe toată faţa, dar cei care se bucură sunt părinţii şi nu partenerii de cuplu.

Pe moment ar părea că „oricum, e de bine” pe termen lung însă o relaţie de cuplu care nu este hrănită şi îngrijită conform nevoilor ei specifice are întotdeauna de suferit. Până la comă, uneori: aşa apar „cuplurile” acelea care, după ce copiii se fac mari şi pleacă de acasă, nu mai au nimic să-şi spună, nu mai ştiu să fie un cuplu; ei sunt acum părinţii copiilor şi atât, doar relaţia de părinţi îi mai leagă.

PARTEA BUNĂ a acestui caz trist este că avem de-a face cu o comă reversibilă: în orice moment, oricât de târziu, ar reîncepe cei doi să hrănească, să cureţe şi să îngrijească relaţia de cuplu, ea se poate revigora şi poate redeveni sănătoasă şi plină de viaţă.
*
Există şi posibilitatea ca frustrări şi nemulţumiri acumulate în relaţia parentală să se reverse în relaţia de cuplu. O delimitare netă a celor două relaţii şi a elementelor care aparţin fiecăreia în parte poate face lucrurile atât de simple şi viaţa atât de plăcută! De ce să întreţii confuzia şi, pentru că tatăl a uitat să cumpere Pampers să te bosumfli şi să „pedepseşti” soţul seara, în patul conjugal, „întorcându-te cu spatele la el”?

PE MOMENT este important să:

• faci limpede distincţia între el ca persoană (cu atâtea şi atâtea minunate calităţi şi nenumărate comportamente încântătoare, nu-i aşa?!) şi acest comportament anume, de a fi uitat să treacă pe la magazin.

• faci distincţie între sentimentele tale faţă de el şi ceea ce trăieşti în clipa asta faţă de comportamentul „absolut inacceptabil şi de care nu te-ai fi gândit vreodată că ar putea fi capabil, etc., etc…”

• nu confunzi iubirea pe care i-o porţi şi calitatea relaţiei dintre voi: oricâtă dragoste ai tu în inima ta, dacă „îl faci cu ou şi cu oţet” de trei ori pe zi şi cu supliment în weekend relaţia are de suferit. La el ajung doar cuvintele, gesturile, privirile, tonul cu care vorbeşti, expresia chipului tău; faptul că atâta vreme cât îl iubeşti, şi el ştie asta, te poţi purta oricum şi poţi spune orice este o iluzie. Una cu efecte devastatoare în timp.

Şi te invit să ai mereu în minte faptul că universul tău este creat de tine, prin alegerile tale: este ceea ce alegi tu, în fiecare clipă, să spui sau să nu spui, să faci sau să nu faci pentru a-ţi respecta condiţia de Creator. Eşti Creatorul Universului tău de relaţii, respectă-te prin alegerile pe care le faci!

dr. Raluca Ştefan

Dacă ai rezonat cu ce ai citit aici, dacă relaţia ta de cuplu tale devine uneori tensionată şi nu-ţi este foarte clar cm o poţi aduce mai aproape de ceea ce îţi doreşti, te aştept la CONSULTAŢII INDIVIDUALE pentru a intra în universul COMUNICARE CENTRATĂ PE CALITATEA RELAŢIEI.
Mă găseşti la 0726 340 143.

27/11/2016

DIFICULTĂŢILE MATERNITĂŢII ŞI DEZVOLTAREA TA PERSONALĂ

Eşti de curând mămică… Minunat! Şi relaţiile importante din viaţa ta? Sunt bine, sănătoase? Ori te pomeneşti că îţi sună cunoscut tabloul de mai jos:

-soţul, cu nervii întinşi la maximum de schimbările survenite peste noapte în viaţa lui, (despre care auzise multe dar „viaţa bate filmul” rău de tot!) nu reuşeşte să fie dulce şi prevenitor, nu te aude când îi spui de trei ori să închidă fereastra de lângă pătuţ că răceşte copilul şi pleacă la bere când tu izbucneşti în lacrimi,

-soacra are o mulţime de sfaturi de dat, (cu autoritatea unei bogate experienţe, încununată de mari şi minunate succese) şi –conform legilor lui Murphy – sigur că niciunul din sfaturile ei nu corespunde cu ce ai citit în timpul sarcinii în cărţi, pe site-uri şi bloguri pentru mămici,

-mama ta are şi ea sfaturile ei, şi nici ea nu acceptă să fie contrazisă,

-toate neamurile directe şi prin alianţă, toate prietenele care au copii sau nu, măritate ori single, toate vecinele din cartier şi dădacele care plimbă copii în parc deţin adevărul absolut despre puericultură şi educaţie, despre îndatoririle tale de mamă şi drepturile tale de femeie, şi nu şi-ar ierta niciodată dacă nu ţi le-ar transmite şi ţie, cu titlul de literă-de-lege, bineînţeles,

-pediatra se uită peste ochelari ridicând o sprânceană când îi spui că ai uitat două zile să-i dai puiului tău picăturile de vitamina D3,

şi ţie-ţi vine să te sui pe pereţi!F iindcă nu întotdeauna orele de somn ale puiului tău coincid cu dorinţele tale. Fiindcă modificările hormonale te predispun să simţi enorm şi să vezi monstruos kilogramele în plus şi orice microscopică dunguţă de pe abdomen, sâni sau coapse. Fiindcă toată lumea te felicită şi se minunează („Doamne, ce fericită trebuie să fii!”) şi ţie ţi se pune un nod în gât şi nu poţi deschide gura să spui ceva potrivit, acceptabil şi de bun simţ care să pună ordine în toată hărmălaia din jur.
*
Te-ai pregătit pentru perioada asta destul cât să ştii că e de aşteptat să fie dificilă, dar în universul tău de relaţii, fie ele apropiate şi importante sau doar vagi, parcă nici un fel de comunicare nu se mai înscrie în limitele unui normal suportabil, iar ţie ţi-e teamă şi te simţi nesigură, neajutorată, doborâtă de tristeţi, furii şi frici apărute de nicăieri…

Ei bine… în situaţii de urgenţă ceea ce te salvează este să limpezeşti situaţia de fapt.

Ia să vedem: cine este centrul universului tău relaţional? Nu, nu copilaşul nou-născut. El este centrul universului lui. Şi se va bucura nespus să şi-l construiască în fiecare clipă a vieţii în care tocmai şi-a făcut intrarea. Centrul universului tău eşti TU; şi numai tu!

Mai departe: cine face legea în universul tău? Dacă ţi-a trecut prin cap orice altă persoană în afară de tine, ori o situaţie obiectivă, o autoritate, instituţie sau… orice altceva, taie cu roşu răspunsul şi scrie deasupra, mare: „EU fac legea în universul meu!” Şi nu, asta nu este o frază tiranică şi egoistă, este conştientizarea unei realităţi: universul tău are în centru sentimentele şi trăirile tale, nevoile, dorinţele şi visele tale, iar „să faci legea în universul tău” înseamnă să devii conştientă de nevoile tale; şi să ţi le împlineşti în mod conştient.

Cum? Gestionând con-şti-ent ceea ce se manifestă în interiorul tău şi ceea ce vine spre tine dinspre universurile celorlalţi. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine. Dar TU POŢI!

Dintotdeauna cea mai importantă relaţie a ta a fost cu tine însăţi: şi dacă până acum te-ai descurcat şi fără să fii conştientă de asta, acum e momentul să înveţi să te asculţi, să te auzi şi să te înţelegi.

Acum este important pentru că aşa vei putea găsi în tine punctul de sprijin pentru a însănătoşi relaţiile cu ceilalţi. (Îţi aduci aminte cm spunea Arhimede? „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul din loc!”). Când „îţi fuge pământul de sub picioare” şi toate par s-o fi luat razna, punctul de sprijin eşti tu. Iar busola de aur este la tine, îţi trebuie doar instrucţiunile de utilizare, şi cel mai important pas l-ai făcut deja: eşti conştientă de asta.
*
Cât despre relaţia cu „micuţa rază de soare”, puiul tău, totul „ar trebui” să fie atât de limpede!: primeşti ce îţi oferă (zâmbete de guriţă ştirbă, strânsul degetului tău cu o mânuţă cât o petală de floare, mirosul dulce de puiuţ care bea lapte, senzaţia mătăsoasă pe care ţi-o lasă în palmă perişorul moale sau creştetul chel) şi îi oferi tot ce poţi da în momentul ăsta, nu-i ceri nimic pentru că este prea mic, nu-i refuzi nimic pentru că cererile lui vizează satisfacerea unor necesităţi vitale.

Limpede, nu? Teoretic. Dar în viaţa multor proaspete mămici nu-i totul chiar atât de… limpede. Dacă te-ai crispat citind asta, dacă nu te simţi „mama ideală” care visai să devii, dacă tăcute furii, frici şi vinovăţii te bântuie întunecând bucuria la care te aşteptai…
.. este un dar foarte preţios al acestei perioade: o atenţionare că ai de vindecat vechi suferinţe ascunse; redeşteptarea lor în cursul interacţiunii tale cu copilul tău îţi oferă şansa de a deveni conştientă că ele există şi de a alege să le vindeci.

Pentru a-ţi recâştiga energia, bucuria de a trăi, stima de sine şi a te putea iubi, acum şi în fiecare clipă a restului vieţii tale. Şi a deveni, pentru tine însăţi, pentru puiul tău şi pentru toţi cei care-ţi sunt aproape, varianta ta optimă: senină şi echilibrată.

dr. Raluca Ştefan

Dacă ai rezonat cu ce ai citit aici, dacă relaţiile tale devin uneori tensionate şi nu-ţi este foarte clar cm le poţi aduce mai aproape de ceea ce îţi doreşti, te aştept la CONSULTAŢII INDIVIDUALE, pentru a porni pe calea măiestriei în COMUNICAREA CENTRATĂ PE CALITATEA RELAŢIEI. Calitatea relaţiei cu tine însăţi şi a fiecăreia dintre relaţiile cu ceilalţi.
Mă găseşti la 0726 340 143.

23/11/2016

I I . DESPRE NEVOILE RELAŢIONALE ALE COPILULUI

În majoritatea cazurilor, părintele nu permite copilului să-şi împlinească aceste nevoi din cauza unor convingeri şi temeri proprii, de tipul: „vorba multă, sărăcia omului”, „l-aş scăpa din mână”, „mi s-ar sui în cap”, „ar însemna să-l las de capul lui”, „e prea sensibil”, „ar ajunge un visător cu capul în nori”, „trebuie să fie cu picioarele pe pământ”, etc., etc. Şi mai este şi graba, dorinţa de a determina copilul să execute rapid ceea ce vrea părintele.

Copilul tău are nevoie:

a) să se exprime, vorbind despre sine ca persoană, în cuvintele sale, cu gândurile, sentimentele şi trăirile, cu nevoile şi dorinţele, credinţele şi convingerile, visele şi aspiraţiile sale.
b) să fie ascultat în registrul în care se exprimă, auzit şi înţeles în ceea ce vrea să spună, şi nu interpretat drept ceea ce ai vrea tu să auzi.
c) să fie văzut, recunoscut şi acceptat ca persoană aşa cm se vede el însuşi, nu cm ai vrea tu să fie.
d) să fie confirmat, aprobat, gratificat, valorizat pentru ceea ce face.
e) de intimitate: de a avea un spaţiu, un timp şi corpul său numai pentru sine, dorinţe, proiecte şi vise, sentimente şi trăiri pe care să nu ţi le împărtăşească: o “grădină secretă” care să fie numai şi numai a sa.
f) să influenţeze, să se ţină cont de părerea lui.
g) să viseze, să spere că mâine va fi mai bine decât astăzi.

Satisfacerea acestor nevoi în copilărie, în relaţia cu propriul părinte, pune temelia stimei de sine, încrederii în sine şi iubirii de sine, dar şi a bucuriei de a trăi, poftei de viaţă şi energiei cu care îşi va trăi viaţa viitorul adult.

Aminteşte-ţi că relaţia cu propriul copil va dura toată viaţa

şi că peste 20 de ani va conta, mai mult decât orice, dacă s-a format în copilărie ca persoană autonomă şi stabilă emoţional, sau ca persoană dependentă reacţionând doar, prin supunere sau opoziţie, la atitudinea celor din jur.

Ce poţi face?
- Să nu-i mai vorbeşti despre el, despre ce şi cm face sau nu face, ce şi cm spune sau nu spune (ci despre tine: despre ce crezi, ce simţi, ce doreşti, ce aşteptări ai, ce trăieşti legat de comportamentul lui),
- să-l inviţi să vorbească despre sine,
- să-l asculţi în registrul în care îţi vorbeşte (real, imaginar, simbolic) şi să auzi ce spune el fără să interpretezi drept ce ai fi vrut să auzi,
- să-i confirmi imaginea pe care o are despre sine, să valorizezi ceea ce face,
- să-i respecţi intimitatea,
- să-i dai ocazii de a ocupa poziţia de influenţă în relaţia voastră,
- să-l încurajezi să viseze, să visaţi împreună.

Şi, în general, pentru o bună calitate a relaţiei, ca părinte poţi:
-să nu-i trimiţi mesaje toxice,
-să-i trimiţi mesaje-cadou,
-să-l înveţi cm poate să nu primească mesajele toxice din nici o relaţie şi cm să le gestioneze pe cele primite,
-să faci cereri explicite (în loc să ai aşteptări implicite) şi să-l înveţi să facă la fel,
-să dai fără a-l obliga să primească şi fără a aştepta ceva în schimb,
-să primeşti fără să te simţi dator,
-să ceri fără reticenţe
-să refuzi fără vinovăţie,
în mod conştient, responsabil şi total asumat.

Fiecare este responsabil (în sensul creator, pozitiv, de "autor", nu în sensul de "vinovat") pentru satisfacerea propriilor nevoi relaţionale. Aşa cm tu, părintele, eşti responsabil de satisfacerea propriilor nevoi relaţionale în cadrul relaţiei cu copilul tău, copilul îşi va împlini şi el nevoile relaţionale atunci când va şti cm să o facă: pentru copilul mic este necesar să te ocupi de acest lucru
-oferindu-i mai întâi propriul exemplu,
-apoi ajutându-l să devină conştient de nevoile relaţionale proprii
-şi învăţându-l cm să se ocupe singur de împlinirea lor.

Astfel va putea mai târziu să îşi împlinească propriile nevoi relaţionale în orice altă relaţie din viaţa lui de copil, şi mai apoi din viaţa lui de adult, ceea ce-i va asigura o autonomie incompatibilă cu dependenţele.

Iar conştiinţa faptului că fiecare este responsabil de împlinirea propriilor nevoi relaţionale şi de propriul comportament îl va face să se simtă împlinit ca persoană indiferent de comportamentul celor din jur.

CUM?
Folosind COMUNICAREA CENTRATĂ PE CALITATEA RELAŢIEI,
care va face posibilă satisfacerea nevoilor relaţionale ale copilului tău,
fără nici un compromis în ceea ce priveşte educaţia şi valorile pe care vrei să i le transmiţi!

Pentru a transforma acest tip de comunicare în a doua ta natură te aştept la CONSULTAŢII INDIVIDUALE cu soluţii concrete, practice, uşor de aplicat şi foarte eficiente, pentru fiecare din problemele punctuale pe care le întâmpini ca părinte şi un program pentru a creşte conştient, în fiecare zi, calitatea relaţiei dintre tine şi copilul tău.

Mă găseşti la 0726.340.143.

21/11/2016

I. DESPRE NEVOILE RELAŢIONALE ALE PĂRINTELUI.

Pentru a te simţi împlinit/ă în relaţia cu propriul tău copil este important ca, în cadrul acestei relaţii, să îţi poţi satisface:
1. Nevoia de a te exprima, de a vorbi copilului despre tine ca persoană, cu gândurile, sentimentele şi trăirile tale, credinţele şi convingerile, nevoile şi dorinţele, visele şi aspiraţiile tale.
2. Nevoia de a fi ascultat/ă în registrul în care te exprimi tu, auzit/ă şi înţeles în ceea ce vrei tu să spui, nu interpretat drept ceea ce ar vrea să audă copilul.
3. Nevoia de a fi văzut/ă, recunoscut/ă şi acceptat/ă ca persoană aşa cm te vezi tu, nu cm ar vrea copilul să fii.
4. Nevoia de a fi confirmat/ă, aprobat/ă, gratificat/ă, valorizat/ă pentru ceea ce faci.
5. Nevoia de intimitate: de a avea un spaţiu, un timp, corpul tău numai pentru tine, dorinţe şi vise, sentimente şi trăiri pe care să nu i le împărtăşeşti: “o grădină secretă” în care copilul nu are acces.
6. Nevoia de a influenţa.
7. Nevoia de a visa, de a spera că mâine va fi mai bine decât astăzi.

Pentru că nu am învăţat niciodată să comunicăm ţinând cont de aceste nevoi fundamentale, ele sunt în majoritatea cazurilor IGNORATE. Iar rezultatul este afectarea energiei, a stimei de sine, încrederii în sine, iubirii de sine, a poftei de viaţă şi bucuriei de a trăi, până la scăderea imunităţii.

Acestea sunt nevoi vitale pentru fiecare dintre relaţiile tale, dar în relaţia părinte-copil le neglijezi cel mai adesea: pentru că TE CENZUREZI în satisfacerea lor, imaginându-ţi că ai obligaţia să oferi copilului o anumită imagine („părintele ideal” aşa cm îl vezi tu). În consecinţă tu îţi ignori dimensiunea personală, iar copilul interacţionează cu “masca” ta.

ESTE IMPORTANT să îţi asumi responsabilitatea pentru satisfacerea propriilor nevoi relaţionale, oferind copilului exemplul unui părinte responsabil şi împlinit, în loc să acumulezi frustrări sub deviza „eu nu contez”, „acum sunt părinte înainte de toate” sau „mă sacrific pentru binele copilului” în timp ce relaţia dintre voi este afectată tocmai de această acumulare de frustrări care o subminează, în general tăcut şi din când în când producând răbufniri zgomotoase.

CE POŢI FACE? Poţi comunica “relaţional”, adică centrat pe calitatea relaţiei:
-să-i vorbeşti copilului despre tine (ce simţi tu, ce trăieşti tu legat de ceea ce spune sau face el) în loc să-i vorbeşti despre ce face sau nu face el, despre ce
spune sau nu spune,
-să verifici cm a înţeles ceea ce i-ai spus,
-să faci cereri explicite în loc să ai aşteptări implicite legate de comportamentele lui (dar şi de ascultarea, confirmarea, valorizarea şi intimitatea de care ai tu nevoie),
-să visezi şi să visaţi împreună.

Şi, în general, PENTRU O BUNĂ CALITATE A RELAŢIEI:
- să nu trimiţi mesaje toxice,
-să nu primeşti mesaje toxice
-să gestionezi responsabil mesajele toxice deja primite,
-să primeşti amplificând mesajele-cadou,
-să trimiţi la rândul tău mesaje-cadou,
-să dai fără a-l obliga să primească şi fără a aştepta ceva în schimb,
-să primeşti fără să te simţi dator,
-să ceri fără reticenţe şi
-să refuzi fără vinovăţie,
în mod conştient, responsabil şi total asumat.

CUM?
Folosind COMUNICAREA CENTRATĂ PE CALITATEA RELAŢIEI,
care va face posibilă satisfacerea nevoilor tale relaţionale (şi a nevoilor relaţionale ale copilului tău!)
fără nici un compromis în ceea ce priveşte educaţia şi valorile pe care vrei să i le transmiţi.

Pentru a transforma acest tip de comunicare în a doua ta natură te aştept la CONSULTAŢII INDIVIDUALE cu soluţii concrete, practice, uşor de aplicat şi foarte eficiente, pentru fiecare din problemele punctuale pe care le întâmpini ca părinte şi un program pentru a creşte conştient, în fiecare zi, calitatea relaţiei dintre tine şi copilul tău.

Mă găseşti la 0726.340.143.

19/11/2016

Câte un exercițiu pe zi, timp de 5 zile, GRATUIT

18/11/2016

Înainte de-a te adresa copilului recuperează-ţi toate cioburile împrăştiate prin alte relaţii, adună-te, defineşte-te, calmează-te. Cum? Respirând adânc. Aşa:

https://imgur.com/n5jBp45

https://www.facebook.com/cateclother/posts/10154555935240149