16/01/2026
La Ștefan Luchian pastelurile au, de cele mai multe ori, o valoare cel puțin egală cu cea a uleiurilor, dacă nu le sunt chiar superioare. Poate tocmai fiindcă pictorul considera că „... pastelul e mai cald, mai suplu... liniile astea care se pierd, nu le ai în ulei... Și trebuie să fii sigur: unde ai pus, acolo rămâne! E ciudat când combini culorile. Care să o pui întâi, care pe d-asupra. Lași goluri, le împlinești pe urmă ca să ferești petele... Nu-i ușor, nu! Pictorii cam iau în râs pastelul, da nu spun că de câte ori au încercat, au buclarisit-o.” Concluzionând cu un ușor umor cu „gândul de la reflexia amatorului: O artă inferioară? D-aia uleiul s-a înegrit și pastelul stă cm l-ai pus.!”. Studioșii în domeniu au considerat că pastelul a evidențiat atracția lui Luchian pentru calmul liniei curbe. Și, pentru dorința acestuia de a imprima lucrărilor sale un aspect luminos și viu.
Și, probabil că au avut dreptate. Deoarece toate aceste înnoiri se regăsesc şi în minunata realizare plastică „Pălăria albastră”, în care eleganța personajului și rafinamentul tehnicii se contopesc într-o atmosferă caldă, intimă, ca o fereastră către feminitatea idealizată a epocii și către universul liric al marelui „zugrav” modern.Mânuind tehnica grea a pastelului, cu o îndemânare neîntrecută, Luchian a construit un portret în care culorile catifelate fuzionate cu o grijă aproape muzicală, amintesc de temperamentul său sensibil, de pasiunea pentru grafică și de forța cu care a ridicat pastelul la rang de artă majoră în România.
Lucrarea face parte din expoziția „Darurile Crăciunului”, care are loc la sediul nostru.
Loturile expoziției le puteti vedea pe:
www.araart.ro
