MEDIEREA este o procedură voluntară prin care părţile, în prezenţa unui mediator neutru, imparţial şi într-o totală confidenţialitate, prin soluţiile găsite chiar de acestea, vor soluţiona disputa născută. Pornind de la definiţie, se pot desprinde caracteristicile de bază ale medierii şi anume:
o caracteristică esenţială a medierii o reprezintă voluntariatul, în sensul că părţile care reprezintă
personajele unui conflict nu pot fi obligate să se prezinte în faţa unui mediator, voinţa acestora fiind respectată
neutralitatea constituie elementul care defineşte starea mediatorului, şi anume acesta este pe deplin neutru, prin aceasta înţelegâdu-se lipsa oricărui interes în rezolvarea conflictului în favoarea/defavoarea uneia dintre părţi
imparţialitatea reprezintă poziţia echidistantă a mediatorului faţă de părţile prezente la mediere, cât şi atitudinea egală faţă de acestea şi de problema supusă medierii
confidenţialitatea determină părţile să îmbrace o atitudine încrezătoare faţă de instituţia medierii şi de mediator, motivându-le să devină mai comunicative, mai deschise în faţa mediatorului şi a părţii opuse. Mediatorul este persoana care se îngrijeşte de a asigura cadrul adecvat desfăşurării şedinţei de mediere şi ia acordul părţilor în vederea stabilirii datei şi orei la care se poate programa sesiunea. Mediatorul foloseşte tehnici variate pentru a comunica împreună cu părţile şi pentru a le ajuta să ajungă la o înţelegere găsită numai de părţi. Specificitatea medierii o reprezintă caracterul personal al soluţiei, în sensul că permanent soluţia este a părţilor şi nu a mediatorului. Mediatorul ajută părţile să-şi gestioneze sentimentele, emoţiile şi priorităţile, astfel încât să poată ajunge la un compromis. Compromisul este starea de mijloc creată de părţi prin intermediul mediatorului, în cadrul procesului de mediere şi acceptată unanim ca fiind varianta optimă de dezamorsare a disputei şi poate fi dusă la îndeplinire fără constrângeri de nici-o natură. Mediatorul favorizează, prin costrucţiile sale, cadrul necesar pentru ca părţile să-şi înţeleagă şi să-şi simplifice diferenţele, atitudini care duc la crearea şi menţinerea stării de dispută. SARCINA MEDIATORULUIi constă în a prezenta părţilor atât avantajele procesului de mediere, cât şi dezavantajele unui eşec al medierii, prin prezentarea aspectelor nedorite/nejustificate ale lipsei unei înţelegeri, şi anume:
-riscul de a pierde procesul, în situaţia în care părţile acceptă ca şi variantă viabilă de soluţionare intervenţia instanţelor de judecată;
-riscul de a nu câştiga suficient, sau cât ar fi dorit, prin delegarea opţiunii de a hotărî soluţia optimă către o terţă persoană;
-costurile substanţiale ale unui proces cu referire strictă la evaluarea acestuia din punct de vedere pecuniar - taxe;
-perioada mare de timp care este necesară unei soluţionări pe calea instanţelor de judecată;
-lipsa caracterului confidenţial şi expunerea din punct de vedere social care duce la o afectare a laturii emoţionale. MODALITATE DE LUCRU, medierea constă în poziţionarea părţilor prezente, de recomandat, faţă în faţă, iar mediatorul va fi aşezat la o distanţă relativ egală faţă de părţi. Medierea poate avea loc la o masă suficient de mare pentru a putea cuprinde toate părţile prezente, în aşa fel încât acestea să nu se simtă stighere datorită spaţiului prea mic sau prea mare, dar suficient pentru a putea permite mediatorului să obţină pentru sine şi pentru părţi intimitatea necesară în cazul în care aceasta se impune. Pe tot parcusul medierii, atât părţile cât şi mediatorul vor simţi nevoia să delimiteze spaţiul pe care îl ocupă, iar acest lucru trebuie să devină o atitudine firească, şi nu una strict formală, convenţională. PROCEDURA medierii cuprinde o întâlnire comună, a tuturor părţilor, în prezenţa mediatorului, denumită generic „sesiune comună,” care poate fi urmată de întâlniri separate ale părţilor cu mediatorul în mod alternativ, denumite în continuare „sesiuni separate”, după care pot fi intercalate sesiuni comune cu sesiuni separate, până la soluţionarea medierii. Medierea poate fi abordată şi în alte variante care presupun de la bun început sesiuni separate, care pot continua până la închiderea medierii soldate cu o sesiune comună finală sau nu, dar şi o singură sesiune comună de la început până la sfârşit. Stilul adoptat în desfăşurarea procedurii de mediere rămâne să fie apreciat de mediator, raportat la atitudinea părţilor şi la gradul de cooperare al acestora. Este recomandat ca toate aceste sesiuni să se desfăşoare într-o singură unitate de timp de 60 - 120 minute.
În timpul sesiunilor separate părţile care aşteaptă pentru a participa la sesiunea separată care le este destinată, de recomandat, trebuie să primească o sarcină care are drept rol menţinerea acestora conectate la procesul medierii. Mediatorul aduce la cunoştinţa părţilor faptul că îşi va lua notiţe ce-l vor ajuta să înţeleagă întreaga problematică care a dus la naşterea conflictului. Atmosfera pe tot parcursul procesului trebuie să fie degajată, aspect care permite părţilor să dezvolte opţiuni fără a fi încorsetaţi de reguli stricte care nu permit să-şi canalizeze atenţia către problema lor.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
sursa - www.portalmediere.ro cu multumiri - Mugur Mitroi - Avocat - Mediator
