01/06/2026
Sâmbătă dimineața citeam ceva interesant din Biblie și m-am gândit la cât de bine se leagă asta de viața noastră antreprenorială.
Este pasajul din Marcu 8, de la versetul 1 la 10, în care Iisus hrănește peste 4.000 de oameni.
Acolo se spune că în zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce.
Și m-am gândit că la fel e și în zilele noastre.
Sunt atât de mulți oameni care nu "au ce să mănânce".
La noi, în România, nu e neapărat vorba de mâncarea fizică, ci de mâncarea sufletească pe care mulți o caută.
Sunt atâția oameni care își doresc să afle lucruri, să-și hrănească sufletul cu lucruri de valoare care să-i transforme, și caută asta, dar nu au unde să o găsească, pentru că este atât de multă minciună, atât de multe înșelătorii și atât de multe lucruri care nu au logică.
Și ce a făcut Iisus?
I-a chemat pe ucenici. Iar ucenicii, cred eu, suntem noi.
Pentru că noi avem o misiune ca psihologi, coaches, terapeuți, traineri.
Noi suntem "ucenicii" de azi.
Iisus le-a spus: „Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu mine și nu au ce să mănânce. Iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe."
Sunt oameni care Îl caută pe Dumnezeu, oameni care caută pace sufletească și au venit să-I asculte glasul.
Iar Dumnezeu spune că ar vrea să-i lase să plece, dar sunt flămânzi.
Și ucenicii au răspuns: „De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe acești oameni?"
Și aici e partea care m-a oprit.
Pentru că ăsta e exact genul de răspuns pe care îl dăm cu toții.
În general, când vedem o provocare, venim imediat cu scuze.
Venim imediat cu partea negativă.
În loc să venim către Dumnezeu ca să creăm, ca să-I cerem o minune, venim și zicem: „Dar de unde să iasă chestia asta?"
Iar Iisus i-a întrebat: „Câte pâini aveți?"
Ei au zis: „Șapte."
A poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii.
Asta e ideea de bază: Iisus te întreabă „Câte pâini avem?".
Nu te întreabă ce poți tu să faci, ce poți să creezi, ce ar trebui să cumperi.
Te întreabă ce ai deja la îndemână.
Nu ne pune să mergem să cumpărăm ceva, ci să luăm ceea ce avem deja.
Mai aveau și câțiva peștișori, iar El i-a binecuvântat să fie împărțiți și aceștia.
Deci nu s-au oprit la ce au găsit prima dată.
După ce au căutat mai mult, au mai găsit și altceva.
Au mâncat toți, s-au săturat și au adunat șapte coșuri pline de firimituri rămase.
Erau în jur de 4.000 de bărbați, plus femeile și copiii.
Din șapte pâini și câțiva peștișori.
Iar lecția pe care o iau de aici este asta: Dumnezeu deja poate să înmulțească lucrurile pe care noi le avem.
Și acestea pot fi talentele noastre, abilitățile noastre, pot fi resurse financiare, timp, cunoștințe, baze de date, comunitățile din care facem parte.
Toate lucrurile acestea pot fi multiplicate.
Nu e nevoie să ne dăm peste cap de fiecare dată, să ne stresăm.
Ci pur și simplu să-L lăsăm pe Dumnezeu să înmulțească ceea ce deja avem.
Nu e despre cât ai. E despre cm Îl lași pe Dumnezeu să înmulțească.
Așa că te întreb și pe tine, exact cm a întrebat Iisus: câte pâini ai?
Scrie în comentarii ce resurse ai deja la îndemână, pe care le poți folosi chiar de azi în afacerea ta.
Poate că minunea ta a început deja și nici nu ți-ai dat seama.
