01/06/2026
Cât de actuale mai sunt analizele noastre de risc? Lecția pe care o transmite incidentul cu drona Federației Ruse cazută la Galați
Incidentul recent din Galați, în care o dronă a ajuns accidental pe teritoriul României, într-un context de securitate regională tensionat, ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă și pentru profesioniștii din domeniul evaluării riscurilor la securitate fizică.
Nu atât prin natura evenimentului în sine, cât prin întrebările pe care acesta le ridică.
Suntem pregătiți să evaluăm amenințările emergente? Reflectă analizele de risc realitățile actuale ale mediului de securitate? Sau continuăm să folosim modele construite pentru amenințările de acum 10-15 ani?
De-a lungul timpului am susținut necesitatea introducerii explicite a riscului de conflagrație în analizele de risc la securitate fizică. Nu ca element formal și nici ca o dublare a evaluărilor specifice privind apărarea împotriva incendiilor, ci ca o consecință posibilă a unor incidente de securitate.
Din păcate, în multe cazuri, metodologia aplicată în practică se oprește la identificarea amenințării inițiale: furt, vandalism, acces neautorizat, sabotaj. Mult mai puțină atenție este acordată efectelor pe care aceste incidente le pot genera.
Or, experiența demonstrează că pagubele cele mai mari nu sunt produse întotdeauna de incidentul inițial, ci de ceea ce urmează după acesta.
Un transformator incendiat, un depozit de materiale combustibile afectat, o instalație energetică avariată sau un echipament critic scos din funcțiune pot genera efecte incomparabil mai grave decât simpla pătrundere neautorizată care a stat la originea evenimentului.
În acest context, apariția dronelor ca factor de risc schimbă semnificativ paradigma de analiză.
Dronele elimină multe dintre barierele fizice pe care sistemele de securitate tradiționale au fost concepute să le controleze. Gardurile, porțile, controlul accesului sau patrulele perimetrale devin insuficiente atunci când amenințarea vine din aer. Mai mult, un astfel de vector poate produce efecte directe asupra unor zone sensibile fără contact cu sistemele clasice de protecție.
Nu afirm că fiecare dronă reprezintă o amenințare și nici că fiecare obiectiv trebuie să investească în sisteme anti-drone! Dar susțin că evaluatorul de risc are obligația profesională de a analiza și a discerne dacă un astfel de scenariu este credibil, posibil și care ar putea fi consecințele sale.
Aici intervine problema conflagrației.
În majoritatea analizelor de risc, probabilitatea producerii unui incendiu ca urmare a unui incident de securitate este rareori analizată în profunzime. De regulă, incendiul este transferat în responsabilitatea altor documentații și a altor specialiști.
Această separare administrativă este însă artificială.
Un incendiu provocat intenționat, o explozie rezultată în urma unui act de sabotaj sau afectarea unui obiectiv prin intermediul unei drone reprezintă, înainte de toate, consecințe ale unor amenințări de securitate.
Prin urmare, ele trebuie să facă parte din analiza de risc.
Evaluatorul nu trebuie să se limiteze la întrebarea „cum poate fi atacat obiectivul?”, ci trebuie să răspundă și la întrebarea „care este cel mai grav efect pe care îl poate produce acel atac?”.
În multe situații, răspunsul este evident: un incendiu major.
Cred că a venit momentul ca profesia de evaluator de risc să depășească abordările strict formale și să integreze mai bine amenințările emergente, efectele în lanț și scenariile cu impact ridicat. Realitatea operațională evoluează mai repede decât multe dintre metodologiile pe care continuăm să le aplicăm.
Incidentul de la Galați nu confirmă doar existența unor noi tipuri de amenințări. El confirmă și faptul că riscurile trebuie analizate prin prisma consecințelor reale, nu doar a tipologiilor tradiționale de incidente.
Iar atunci când vorbim despre consecințe, riscul de conflagrație nu mai poate rămâne în afara ecuației.
