10/01/2013
Companii private de securitate pot prelua atribuţiile poliţiei britanice de a investiga infracţiunile, de a patrula pe străzile oraşelor şi chiar de a reţine suspecţi, scrie The Guardian, care a intrat în posesia documentelor unei viitoare licitaţii organizată în West Midlands şi Surrey, unele dintre zonele cu cele mai puternice forţe de poliţie.
Raţiunea oficială a acestei operaţiuni de privatizare a poliţiei este economia de fonduri publice, pe fondul crizei economice. Contractele vor costa statul 1,5 miliarde de line sterline pentru şapte ani, însă suma se poate duce până la 3,5 miliarde de lire, în funcţie de serviciile pe care le vor presta companiile private. Ministrul de Interne, Theresa May, a anunţat o reducere cu 20% a bugetului ministerului, iar informaţia privatizării poliţiei este doar un indiciu asupra a aceea ce aceasta reducere înseamnă, în viziunea conservatorilor britanici.
Oficialii britanici susţin ca privatizarea va duce la îmbunătăţirea serviciilor şi reducerea cheltuielilor, însă sindicatele poliţiştilor au o altă părere. "A aduce sectorul privat în poliţie este un experiment periculos pentru siguranţa oamenilor şi pentru banii lor. Cerem poliţiei să nu cadă în capcana de a crede că sectorul privat este răspunsul la reducerile bugetare. Faptul că Ministerul de Interne refuză să publicedetaliile cheltuielilor vorbeşte de la sine. Privatizarea înseamnă că poliţia va fi mai puţin responsabilă în faţa publicului. Când se va întâmpla un incident, abilitatea de a răspunde prompt va fi drastic redusă. Singurii câştigători vor fi patronii firmelor de securitate şi acţionarii acestora, care vor face avere pe seama serviciilor locale".
The Guardian vorbeşte despre o listă "uluitoare" de prerogative pe care nişte firme private le vor avea: investigarea infracţiunilor, reţinerea suspecţilor, protecţia martorilor, patrulare, gestionarea informaţiilor secrete, relaţiile cu publicul, gestionarea finanţelor şi a resurselor umane, a flotei de autovehicule şi chiar a laboratoarelor criminalistice.
Practica contractării serviciilor companiilor de securitate private a fost iniţiată de Statele Unite, în războaiele din Afganistan şi Irak.
Doar in 2009, „privatizarea razboiului" i-a costat pe contrinuabilii americani 15 miliarde de dolari. Au câştigat contracte firmele DynCorp International şi Fluor Corp pentru construirea si deservirea bazelor militare din Afganistan. Numărul mercenarilor din Afganistan se ridica, în 2009, la 74.000, in timp ce SUA aveau detaşaţi 58.000 de militari. Situaţia din Irak releva şi mai clar fenomenul privatizării razboiului: 120.000 de mercenari şi 132.000 de militari SUA.
Sume imense se foloseau şi se folosesc pentru angajarea mercenarilor, iar controlul statului asupra lor este foarte limitat. Spre exemplu, legea permite ofiţerilor americani şi canadieni să încheie contracte de până la un milion de dolari cu firmele de securitate, motiv pentru care guvernul canadian a trebuit să suplimenteze bugetul misiunii din Afganistan.
În general, mercenarii sunt folosiţi în activităţi de rutină, dar cu grad mare de periculozitate. În Irak, câştigul zilnic al unui mercenar a ajuns chiar la 1.000 de dolari, ceea ce a determinat guvernul britanic să majoreze substanţial soldele militarilor pentru ca aceştia să nu părăsească armata pentru o firmă de securitate. Astfel, un soldat din trupele speciale SAS a ajuns să câştige 80.000 de dolari pe an, iar un sergent, circa 100.000 de dolari. Veniturile mari sunt rezervate doar cetăţenilor americani sau britanici. Pe lângă aceştia, firmele de securitate angajează imigranţi din săracele ţări asiatice sau latino-americane, sau foste republici sovietice, carne de tun plătită cu doar 1.000 de dolari pe lună. (cotidianul.ro)
