17/09/2025
Am trăit mult timp cu convingerea că perfecțiunea e biletul spre respect și succes.
Am muncit până noaptea târziu, am rescris design-uri de learning, am corectat, am pus presiune pe mine și pe alții ca să fie „impecabil”.
Și au fost reușite. rezultate. Recunoașteri care au mângâiat ego-ul și m-au invitat la ...și mai mult.
Într-un final am realizat că prețul plătit e mare decât orice premiu: energie consumată, proiecte faine pe care le-am creionat și gândit pe hartie....amânate de câteva ori.
Perfecționismul nu e o medalie.
E o colivie drăguță. Rareori recunoaștem și îmi dau seama că e greu de renunțat la "acel ceva" care te hrănește, atunci când nu știi cm să te hrănești și să fii împlinit și altfel .
🔹 Sunt câteva minciuni pe care ni le spunem, dacă avem o tendință de perfecționism:
„Dacă fac totul perfect, voi fi respectat.”
„Dacă nu greșesc, nu au ce să-mi reproșeze.”
„E obligația mea să repar ce alții fac prost. Au standarde prea joase”
🔹 3 costuri reale, de care nu îți dai seama:
TU, chiar dacă crezi că ajuți sau ești apreciat: anxietate, burnout, amânări, rezultate puține cu efort mare.
ECHIPA TA (deși nu aste e intenția ta): demotivare, sentimentul că „nu sunt suficient de buni”.
BUSINESS-UL: pierderi de oportunități, lipsă de inovație, rigiditate.
Câteva aspecte la care poți reflecta:
🔹 Ce proiect important ai amânat pentru că „nu era suficient de bun”?
🔹 Câte șanse ai ratat doar pentru că ai așteptat momentul „perfect”?
🔹 Dacă ai lăsa deoparte nevoia de control, ce spațiu ar apărea pentru curaj și inovație?
👉 Perfecționismul nu înseamnă excelență. E doar o colivie elegantă.
Coachingul e spațiul unde înveți să ieși din ea și să descoperi ce înseamnă, de fapt, excelența sănătoasă.
👉 Tu unde ești acum? În zona de excelență sau în colivia perfecționismului?