Nu oameni mari deghizati in prichindei, copii veseli, nu maturi blazati, doamne si domni, incruntati, pomadati si incorsetati. Jucausi, energici, rebeli. Care cresc descoperindu-si harul. Dansul, designul, cercetarea, improvizatia, muzica, geografia, trecand
prin ele isi vor gasi propriul drum. Menirea lor adevarata, launtrica, nu ceea ce proiecteaza cei mari pentru ei fiindca e la moda, e banos,
e convenabil sau e ambitia lor secreta pe care nu au reusit o viata sa o implineasca. Asta vreau. Copiii sa fie fericiti pentru ca si-au descoperiti pasiunea. Vocatia lor. Dar n-ai copii, nu vorbi daca nu stii, nu ai cm sa intelegi cm vedem lucrurile si ce simtim noi, parintii - o sa-mi replicati. E-adevarat, nu am copii, dar sint unul in crestere, am facut si fac parte dintre ei, ii cunosc, stiu ce-si doresc. Mai stiu si ce e viata, care taxeaza tot ce e fals si lipsit de pasiune. Stiu cm din jocuri de copil se nasc germenii profesionalismului. Am vazut asta. Am lucrat cu ei in televiziune, i-am intilnit la emisiuni diverse, dar cel mai de aproape la “Tip Top Minitop”, “Numai cu acordul minorilor”, “Scoala Vedetelor”, “Televiziunea Copiilor”. Sint mici, au nevoie de un ajutor, de rabdare, de indrumare, de bunavointa si cunoastere. De o prietena de nadejde, care sa-I pretuiasca. Si de un loc unde sa se descopere, un loc pe care sa si-l aminteasca la maturitate zicand: ”Mi-e dor de Gianinani Place”!!! Gianina Corondan