Cu Cezar Grigoriu despre vanzari si arta redescoperirii de sine

30/09/2022

Viața mai multor familii, care trăiesc liniștit, din tată în fiu, în casele vechi de pe strada Vasile Lascăr, din zona istorică a Bucureștiului, a fost zdruncinată de rechinii imobiliari. Iar Cezar Grigoriu este una dintre victimele acestor rechini și a autorizațiilor de construcție, em...

11/11/2020

Pentru cei care activează în domeniul asigurărilor....

Pentru cei care activează în domeniul asigurărilor, înspecial al asigurărilor de viață, vreau să vă prezint logica construirii unei asigurări de viață. Pe această logică se bazează toate formele de…

05/11/2020

Am prezentat un articol despre Sinusoida Comunicării, despre cm ar trebui să înțelegem comunicarea cu un interlocutor, atât din punctul ........

Am prezentat un articol despre Sinusoida Comunicării, despre cm ar trebui să înțelegem comunicarea cu un interlocutor, atât din punctul de vedere al unui consultant, cât și din punctul de vedere a…

21/10/2020

Managementul Deciziei - continuare
Comunicarea

,,Îmi amintesc de o sută de ori pe zi că viaţa mea interioară şi exterioară se bazaeză pe eforturile altor oameni, răposaţi sau în viaţă, şi trebuie să mă străduiesc să dăruiesc în aceeaşi măsură în care am primit”.
Albert Einstein

Comunicarea este o caracteristică esenţială a existenţei. Fără o comunicare potrivită nu putem dobândi adevărata noastră valoare. Nu putem relaţiona cu nimeni, nici măcar cu noi înşine.
În privinţa comunicării legat de acest subiect, cel al managementului dezvoltării personale, trebuie să ne limităm la două direcţii:
- Comunicarea intrapersonală (dialogurile cu sine,„vocea interioară”) - este necesară pentru echilibrul psihic şi emoţional;
- Comunicarea interpersonală (relaţia „de la om la om” şi „între patru ochi”) – oferă şansa unei adevărate cunoaşteri a interlocutorului şi are frecvent ca obiectiv influenţarea interlocutorului. Limbajul nonverbal are aici un teren fertil de manifestare.
De foarte multe ori, aceste două tipuri de comunicare se întrepătrund. De multe ori comunicăm cu altcineva de abia după o comunicare cu sine şi invers. Comunicăm cu sine după o comunicare avută cu o altă persoană. În ambele situaţii comunicarea cu sine presupune în cea mai mare măsură serii întregi de întrebări însoţite de răspunsuri interioare. Aceste răspunsuri interioare, de cele mai multe ori, pleacă din ceea ce ne defineşte. Iar ceea ce ne defineşte nu pleacă neapărat din felul cm suntem construiţi în interior, ci mai curând din credinţele noastre, din frustrările noastre. Or, acest lucru nu este benefic pentru propria noastră dezvoltare.
Mai apare o problemă. Comunicarea cu sine este influenţată de atitudinea grupului din care face parte. De aceea trebuie să îşi dezvolte abilitatea de a nu se lăsa influenţat de atitudinile greşite, sau negative. De asemenea, tot într-o strânsă relaţie cu sine se află şi modul în care gândim.

19/10/2020

Managementul Deciziei - continuare pentru cei ce doresc să citească:
De regulă, relaţiile de management sunt relaţii interumane, formalizate, necesare unei bune desfăşurări a procesului de management. Managementul este o disciplină ce îmbină mult meşteşug, experienţă, cu o doză de artă în a înţelege lucrurile dar şi cu ştiinţa de a şti să analizezi.
Orice tip de management cu atât mai mult managementul personal, presupune performanţă. Dar performanţa este dată de calitatea acţiunilor pe care le facem, iar acţiunile noastre sunt date de felul în care gândim şi în felul în care luăm deciziile. Cu alte cuvinte, performanţă înseamnă şi o gândire pozitivă, iar din gândirea pozitivă se naşte şi atitudinea pozitivă care reprezintă de fapt profitul obţinut de fiecare dintre noi şi implicit de comunitate.
În cartea sa, >, d-nul prof. Ioan Bogdan de la U.R.A. spune: ,,performanţa are în amonte calitatea, iar în aval, profitul, valoarea..... Calitatea, fără profit, este, în ultimă instanţă o formă de furt deghizat”. Şi tot în cartea domniei sale, pomeneşte de afirmaţia lui J.S.Schreiber: ,,Managementul este arta artelor, întrucât are în vedere dirijarea talentelor oamenilor”.
La drept vorbind, managementul trebuie învăţat. Nimeni nu se naşte manager perfect. Putem avea nativ calităţi de conducere, însă managementul este o artă ce nu se dobândeşte, ci se învaţă, se perfecţionează. Un vechi proverb spune ca: ,,Oamenii învaţă să conducă, conducând sub îndrumarea unui conducător bun “. Iar cel mai bun conducător este propria persoană. Dar pentru asta trebuie să ştim să comunicăm cu noi şi să negociem cu propriile noastre obiceiuri, credinţe şi frustrări. Şi nu în ultimul rând, pentru a fi un bun conducător trebuie să ştim şi unde vrem să ajungem, ce scop avem.
Când spun credinţă nu mă refer la a crede în Dumnezeu. Mă refer la faptul că mulţi oameni sunt convinşi că ceea ce fac ei, felul în care s-au obişnuit cred că este cel mai corect. Or, în asemenea credinţe întotdeauna la mijloc se află o minciună. În limba engleză, acest tip de credinţă se traduce BE(LIE)FS. Or, se poate lesne constata că la mijloc se află cuvântul LIE = minciună. Din aceste tipuri de credinţe se nasc frustrările. Iar frustrările de cele mai multe ori sunt cele care ne trag în jos, sunt cele care ne împiedică să evoluăm, sunt cele care nu ne lasă să devenim mai buni, chiar ne fac mai răi.
Pentru a putea să ducem la un bun şi folositor deznodământ propriul proces de management, trebuie să ne dezvoltăm mai multe aptitudini. Însă nu numai aptitudinile oferă soluţiile cele mai bune. Este bine să le cunoaştem, să le îmbunătăţim pe cele pe care le stăpânim, să dezvoltăm altele noi, însă trebuie să dezvoltăm şi o înţelegere a modului în care ele sunt cel mai bine aplicate şi modificate pentru a satisface cerinţele particulare ale situaţiei în care ne aflăm la un moment dat.
Managementul, în esenţă, se referă la luarea unor decizii de acţiune şi apoi la implementarea lor prin intermediul propriei persoane. Un bun management există pentru a obţine rezultate, iar pentru asta trebuie să facem faţă evenimentelor şi situaţiilor neprevăzute. Acest lucru se poate realiza prin propria motivare, prin eficientizarea propriei persoane, prin implicarea într-un mod activ prin înţelegere.
Implicarea într-un mod activ, eficientizarea personală şi propria motivare au ca izvoare, dacă vreţi, comunicarea intrapersonală şi interpersonală şi negocierea atât cu noi înşine cât şi cu cei din jurul nostru.

19/10/2020

De fiecare dată, când vrem să vorbim cu cineva sau vrem să obținem ceva de la persoana cu care interacționăm........

De fiecare dată, când vrem să vorbim cu cineva sau vrem să obținem ceva de la persoana cu care interacționăm, parcurgem, conștient sau inconștient, un traseu, care de cele mai multe ori, este numit…

15/10/2020

Continuare:
De fapt, majoritatea managerilor, adică oamenii, nici nu ştiau că practică managementul. Astăzi, managementul a devenit pe lângă un domeniu extrem de important, el a devenit şi o ştiinţă sau chiar mai mult, o artă. S-a dezvoltat o industrie a managementului prin educarea, formarea şi perfecţionarea unui număr tot mai mare de manageri. Aceeaşi industrie se aplică şi membrilor unei comunităţi. Există numeroase studii, cărţi şi reviste apărute ce tratează acest domeniu. Una dintre cărţile care a contribuit la dezvoltarea acestei discipline este cartea lui Peter Drucker ,,Concept of the Corporation” (Conceptul de Corporatie). Tot domnia sa declara că apariţia acestei cărţi a fost o chestiune de noroc: ,,S-a întâmplat să fiu primul în acel caz”. La fel şi fiecare dintre noi trebuie să fie primul care comunică cu sine, negociază cu obişnuinţele de până la acel moment şi ia decizia care trebuie.
Un lucru deosebit de important în acest management personal este identificarea unor obiective specifice. Iar atingerea obiectivelor specifice trebuie să fie posibilă indiferent de factorii externi nouă sau factorii interni. Nu trebuie să uităm că din punctul nostru de vedere, acest management personal este de fapt un proces, iar obiectivul acestui proces este propria dezvoltare şi îmbunătăţire indiferent de factorii externi. Totul pleacă din noi, pentru noi şi cei din comunitate.
Managementul personal are cel puţin trei semnificaţii:
1. Cea de a acţiona, adică de a lua deciziile pentru a ne atinge propriile obiective;
2. Cea de comunicare cu sine, cu propria persoană pentru a ne putea defini viziunea;
3. Cea de a negocia atât cu propriile obiceiuri cât şi cu cei din jur pentru a putea deveni mai buni şi mai eficienţi.

14/10/2020

De Ce Managementul Deciziei

,,Este ceva caracteristic fiinţelor raţionale să-şi dea seama de propriile lor imperfecţiuni”.
Socrate

În primul rând managementul este format din cele trei segmente adică comunicarea, negocierea şi luarea deciziilor. Deşi este vorba de propria persoană, toate cele trei direcţii sunt deosebit de importante.
Managementul a devenit un cuvânt atât de familiar şi des uzitat, încât rămânem uimiţi când aflăm că acest domeniu de activitate este foarte nou. În anul 1943, când Peter Drucker a început să studieze politicile şi organizarea companiei General Motors a declarat că ,,am găsit foarte puţine articole şi cărţi depre ceea ce numim noi astăzi ”. La acel moment conceptul de management practic nu era definit. Managementul de atunci se referea la anumite aspecte legate de desfăşurarea activităţilor specifice unei fabrici, de particularităţi legate de vânzarea produselor sau anumite informaţii legate de contabilitate şi subtilităţi financiare.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi. Trebuie să ştim ce să facem pentru că fiecare dintre noi reprezintă o entitate cu particularităţi specifice. De asemenea, trebuie să ştim cm să ne vindem pentru a fi acceptaţi de cei de lângă noi şi asta pentru că nu putem funcţiona de unul singur. Trăim într-o comunitate care trebuie să fie din ce în ce mai bună. Tot acest proces propriu de a deveni mai buni reprezintă de fapt propriul nostru management, dacă vreţi, spiritual.
Celebrul Socrate, în legătură cu cunoaşterea de sine spunea:,,Cei ce se cunosc pe ei înşişi, ştiu ce le este prielnic şi deosebesc lucrurile pe care sunt în stare să le facă sau nu. Ei se mărginesc a face ceea ce ştiu; caută să dobândească ceea ce le lipseşte şi, ferindu-se de tot ceea ce este mai presus de puterile lor, ocolesc rătăcirile şi greşelile”.

13/10/2020

continuare....tot pentru cine dorește să citească....
De fapt, talentul este în noi. Cei care se consideră lipsiţi de talent de fapt se simt lipsiţi de ei înşişi, se simt lipsiţi de dragostea pentru ceea ce fac. Talentul pleacă în primul rând din dragostea pentru ceea ce facem. În momentul în care realizăm că iubim ceea ce facem apare şi pasiunea pentru ceea ce facem, iar sursa stabilităţii oricărui talent este pasiunea. Şi nu trebuie să uităm că iubirea este un lucru pe care îl faci pentru alţii sau pentru altceva. „A iubi” este un verb activ. Te inspiră, te motivează şi te înalţă în acelaşi timp, este un sentiment nobil.
Dumnezeu a creat fiinţa umană însă cu nişte limite. Practic omului i-a fost dat să se dezvolte după bunul plac, dar limitat la ceea ce posedă. Omului i s-a spus că el trebuie să păşească pe pământ, nu are aripi să zboare şi nici bronhii pentru a putea trăi sub apă. Aşa a fost creat. Astea sunt limitările pe care le moşteneşte omul. Totuşi a mai primit ceva. A primit puteri nelimitate. Astfel că are libertatea de a creşte şi a se dezvolta după propriile puteri.
De fapt, Dumnezeu în creaţia Sa nu a vrut să creeze omul perfect. Însă i-a lăsat libertatea să facă ce crede el că este mai bine. Bineînţeles, cu speranţa ca omul să îşi dorească să se dezvolte şi nu să rămâna la condiţia dăruită de Creator. De aici şi obiectivul nostru, ca fiinţe umane, să ne perfecţionăm continuu şi nu să fim perfecţi. Omul trebuie să fie perfectibil şi nu perfect.
Legat de puterile şi dorinţele oamenilor de a deveni mai buni Albert Einstein spunea foarte elegant: „ Fiinţa umană face parte integrantă dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi îl numim Univers. Ea este limitată de timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este decât o iluzie optică a conştiinţei sale. Această iluzie este un fel de închisoare în care trăim cu toţii şi care ne limitează la dorinţele noastre personale şi la afecţiunea pentru cele câteva persoane din jurul nostru. Misiunea noastră este de a ne elibera din această închisoare prin lărgirea cercului compasiunii, astfel încât aceasta să îmbrăţişeze toate creaturile vii şi întreaga natură, în toată splendoarea ei. Chiar dacă nimeni nu poate realiza în totalitate acest lucru, însăşi încercarea de a-l transpune în practică ne conduce la eliberare şi reprezintă un fundament pentru siguranţa noastră interioară”.

12/10/2020

Managementul Deciziei - continuare

Victor Hugo descrie foarte frumos importanţa cunoaşterii de sine: „Diamantele nu se găsesc decât în văgăunile întunecate ale pământului, iar adevărurile nu se găsesc decât în adâncurile cugetării”.
Nu am ştiut unde este izvorul inspiraţiei. Am crezut mult timp că cei care scriu o fac pentru că aşa s-au născut şi au simţit. De fapt am descoperit că cea mai puternică sursă a inspiraţiei vine din ceea ce cunoaştem, din ceea ce ştim şi învăţăm, din ceea ce suntem. Toţi suntem talentaţi. Toţi avem un talent, indiferent care ar fi acela. Singura problemă este că ne este frică să recunoaştem acest lucru. Ne este frică să recunoaştem că avem un anumit talent. De ce? Cred că nu realizăm acest lucru pentru simplul motiv că nu ştim ce înseamnă acest cuvânt „talent”. A avea talent nu înseamnă că trebuie să scrii poezii, să scrii o carte, să compui o simfonie sau o melodie. A avea talent înseamnă a şti cm să te exprimi atunci când vrei să faci ceva, când vrei să intreprinzi ceva sau să redai ceva. Toţi suntem, şi trebuie să fim talentaţi. Eu mă refer la o lume aşa cm o gândesc eu. Adică o lume mai bună, mai bine aşezată. O lume care îşi doreşte să evolueze. O lume care îşi doreşte să perpetueze acest lucru.
Sunt oameni care au talent să pregătească oameni pentru a fi mai buni, mai educaţi. Şi aceştia trebuie apreciaţi. Sunt oameni care au talent să încânte oamenii care există. Sunt oameni care au talent şi şi-l exprimă prin ceea ce fac. O lume mai bună nu poate exista în condiţii vitrege. Ori, condiţiile vitrege sunt date de toţi cei care contribuie la bunăstarea tuturor. Talentul nu trebuie să fie socotit ca un dar divin. Talentul trebuie înţeles şi îmbinat cu dragostea pe care o persoană o dăruieşte activităţii pe care o desfăşoară. Talentul este pretutindeni, el este în aerul pe care îl respirăm, este în mâncarea pe care o mâncăm, este în condiţiile pe care le avem în locuinţă, talentul este în tot ce ne înconjoară. El trebuie doar descoperit, conştientizat şi valorificat.

09/10/2020

Vreau să împărtășesc cu cine este interesat și are răbdare să citească, conținutul cărții scrise de mine „Managementul deciziei”. Voi publica periodic părți din conținutul acestei cărți. Voi începe cu începutul - primul capitol:

Cum suntem

,,În momentele de decizie ne este modelat destinul”.
Anthony Robbins

VREAU! Vreau să fiu mai bun. Vreau să îmi demonstrez că pot deveni mai bun. Vreau să demonstrez şi celor de lângă mine că sunt mai bun. Vreau să demonstrez tuturor că pot fi mai bun. În fiecare dintre noi se dă o adevărată bătălie. Bătălia cu EU-l interior. Cum pot fi mai bun dacă nu cad la pace cu interiorul meu? Această voce interioară este cea care ne spune unde putem merge, cât de repede şi cât de sus. Totuşi, pune o condiţie. Trebuie să căutăm în permanenţă să gândim pozitiv şi să avem o atitudine pozitivă. Problema este cm putem să îndeplinim aceste condiţii. Nimeni nu ne învaţă acest lucru. Nici la şcoală şi de multe ori nici în familie. Singura care ne învaţă este viaţa, dar de multe ori este prea târziu. Cu această carte încerc să îi ajut pe cei care într-adevăr îşi doresc să se schimbe, să urce şi să profite de rezultatul obţinut.
Am stat şi am urmărit oamenii care au reuşit, am citit şi am ajuns la concluzia că nimeni nu este mai cu moţ. Toţi suntem o apă şi un pământ. Dar aici apare diferenţa. Există ape care sunt potabile şi care nu. Există pământ fertil şi pământ nisipos sau stâncos. Cineva trebuie să filtreze apa pentru a o face potabilă şi cineva trebuie să pună îngrăşământul pentru a face pământul fertil. Cine va fi acela? Şi mai este ceva. Cineva va bea apa şi tot cineva va trebui să cultive pământul. Mai mult decât atât, va mai exista cineva care va uda pământul şi va culege roadele. Cine sunt aceste personaje? Toate aceste personaje suntem noi, oamenii. Noi trebuie să depunem toate eforturile pentru a fi beneficiarii propriei noastre vieţi, beneficiarii propriei noastre dezvoltări, a propriei noastre îmbunătăţiri.