04/06/2026
Autoeficacitatea (sau percepția autoeficacității) descrie convingerea unei persoane că își poate mobiliza resursele cognitive, motivaționale și comportamentale necesare pentru a duce la bun sfârșit o sarcină, într-un context specific.
Nu este ceva general, valabil în toate ariile. Ține mai degrabă de situații concrete. 👇
O persoană poate avea un nivel ridicat de autoeficacitate când vine vorba de analiză financiară și, în același timp, unul mai scăzut în situații de vorbit în public. Cu alte cuvinte, poți fi foarte competent din punct de vedere tehnic, dar dacă nu ai încredere că poți pune acele abilități în practică, la momentul potrivit, e posibil ca performanța ta să nu reflecte nivelul real de competență.
Albert Bandura a introdus acest concept sub numele de 𝘴𝘦𝘭𝘧-𝘦𝘧𝘧𝘪𝘤𝘢𝘤𝘺.
Una dintre sursele importante ale autoeficacității este persuasiunea socială. Pe scurt, atunci când cineva în care avem încredere ne transmite că putem face față unei situații dificile, asta ajunge, în timp, să ne influențeze felul în care ne vedem propriile capacități.
De multe ori nu se vede imediat. Nu e ceva spectaculos sau evident pe moment. Dar, în timp, se acumulează și începe să conteze în felul în care acționăm.
Ajungem să încercăm lucruri mai dificile, să persistăm mai mult când apar obstacole și să ne revenim mai repede după eșecuri.
Și funcționează și în sens invers: lipsa persuasiunii sociale sau mesajele repetate de descurajare pot duce, în timp, la efecte contrare, chiar dacă nu sunt imediat vizibile.
