Până seara cuiele trasau prima bicicletă ce aveam să o construiesc, și prima placă-arici era gata să urce la nivelul colorat în ațe. M-am distrat așa că am început să adun materiale. Mă atrag tot felul de lucruri și mă distrag la fel de multe. Așa apar fundaluri în creioane watercolor și acriluri sau fibra lemnului așa cm a lăsat-o trunchiul. Îmi place ca lemnul ce îl folosesc să-l culeg din ce r
ămâne în urma lucrărilor 'serioase’ din ateliere de tâmplărie, să nu-l las pradă focului. Noroc cu dragul de Papa care le culege, le șlefuiește și le îmbăiază în baițuri. Odată prelucrat, lemnul poate fi lucrat, mai exact, după cuplarea modelului cu placa de lemn, se trasează conturul obiectului dorit. Fundal colorat sau fibră la vedere, cam asta-i întrebarea, dar se răspunde ușor în funcție de obiectul dorit bătut în cuie. Apoi, în funcție de duritatea lemnului, se bat cuiele direct sau după ce în prealabil au fost făcute găurile cu niște burghie micuțe, ca de jucărie. Și începe distracția la un ritm ceva mai alert - ațele. Aici, de obicei, închid ochii și caut să văd planuri, care culori se țes primele, care mai apoi. N-are sens să zic că greșelile sunt săritoare-n ochi, ori de are, păi... de-ai ști de câte ori am desțesut metri de ață spre a căuta o nouă abordare... dar merită. Așa că, de îți face cu ochiul vreo bucată de lemn colorată-n cuie și ațe din colecția mea, trimite-mi un mesaj, poate încă nu și-a luat zborul de la mine. :)