18/12/2025
Gânduri înainte de solstițiu – moartea de dinainte de prag
Și așa văd, că, de fapt, nu moarte ne sperie. Atunci când simțim că se apropie un astfel de prag care ne împinge înspre a ieși din rolurile călduțe sau nu, dar cunoscute, nu pierderea lor ne înspăimântă, ci ceea ce e dincolo de ușa nedeschisă, acest necunoscut care ne poate aduce iar la viață. Viața e cea care ne îngrozește! ”Să fii în viață e înfricoșător!” – l-am auzit pe Thomas spunând de mai multe ori. ”Să trăiești înseamnă să riști!” – ne-a tot repetat Edo. Și astfel, înțeleg și mai bine de ce ne e atât de greu să trăim în aici și acum. Pentru că asta înseamnă să renunți la toate poveștile, imaginile cu care te identifici, la trecut și la viitor deopotrivă, să nu mai ai idealuri, să nu mai ai regrete, să fii gol, vulnerabil, complet la dispoziția vieții. Și asta e periculos!...
Și așa văd, că, de fapt, nu moarte ne sperie. Atunci când simțim că se apropie un astfel de prag care ne împinge înspre a ieși din rolurile călduțe sau nu, dar cunoscute, nu pierderea lor ne înspăi…
