06/02/2026
" Iarna e despre transformare.
Căderea frunzelor din arborii de foioase se numește abscizie.Are loc la trecerea din toamnă în iarnă,făcând parte dintr-un arc de creștere,maturizare și reînnoire.Primăvara și vara,celulele frunzelor sunt pline de clorofilă,o substanță de un verde viu,care absoarbe lumina soarelui,alimentând procesul de transformare a dioxidului de carbon și apei în carbohidrați și zaharuri care-i permit copacului să crească.Dar,la finalul verii,pe măsură ce zilele se scurtează și temperaturile scad,copacii de foioase nu mai produc hrană.În absența luminii, devine prea costisitor să mențină tot mecanismul de creștere.Clorofila începe să se descompună,dând la iveală alte culori care au fost mereu prezente în frunză,dar care erau acoperite de abundența de pigment verde: portocaliu și galben,derivate din caroten și xantofilă.Alte schimbări chimice au loc pentru a crea pigmenți roșii de antocianină.Amestecul exact diferă de la copac la copac,producând uneori nuanțe de galben viu,portocaliu și maro,iar alteori tonuri de roșu sau violet.
Dar,în timp ce se întâmplă asta,un strat de celule slăbește între codiță și creangă:aceasta se numește zona de abscizie.Treptat,aceasta face ca frunza să nu mai aibă acces la apă,ea moare și devine maro și,de cele mai multe ori,cade,fie sub forța propriei greutăți,fie încurajată de ploile și vânturile iernii.În decurs de câteva ore,copacul va fi produs substanțele necesare pentru a vindeca cicatricea lăsată de frunză,protejându-se de evaporarea apei,de infecții și de invazia paraziților.
Chiar în timp ce cad frunzele,mugurii culturilor de anul următor sunt deja la locul lor,așteptând să erupă din nou primăvara.Majoritatea copacilor își produc mugurii în timpul verii,iar căderea frunzelor toamna îi scoate la iveală,ordonați și în așteptare,protejați de frig prin teci groase.Rareori îi observăm pentru că avem senzația că vedem scheletul unui copac,un lucru mort până când revine soarele.Dar,dacă priviți cu atenție,fiecare copac în parte este înmugurit,de la mugurii ca niște gheare ascuțite ale fagului,până la mugurii negri precum copitele ai frasinului.Mulți copaci își expun iarna și mâțișorii,cum ar fi cozile de miei de un verde crud ai alunului sau mugurașii blănoși cenușii ai salciei.Aceștia se folosesc de vânt și de insecte pentru a răspândi polenul,pregătiți pentru anul ce urmează.
Copacul stă în așteptare.Are totul pregătit.Nici vorbă să fie mort. De fapt,el este viața și sufletul pădurii.Doar ce-și vede de treabă în liniște.Nu va reveni la viață primăvara.Își pune doar un veșmânt nou și va înfrunta din nou lumea."
Katherine May
