26/07/2024
𝐏𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐚 𝐦𝐞𝐚 de la școala de vară, cu care am făcut echipă în fiecare zi, de luni până vineri, fără excepție, de pe 25 iunie încoace, are cel mai “sweet tooth” 🤤pe care l-am întâlnit vreodată pentru….𝐝𝐨𝐯𝐥𝐞𝐜𝐞𝐢 (𝑑𝑎 𝑑𝑎, 𝑧𝑢𝑐ℎ𝑖𝑛𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑎̆𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑝𝑖𝑒𝑙𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑐𝑖𝑜𝑎𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑡̦ 𝑎𝑠𝑝𝑟𝑢) făcuți pane. Și cu foarte puține excepții, asta a mâncat la prânz, de luni până vineri, de pe 25 iunie încoace. 🍽️
𝐒𝐨𝐫𝐚̆-𝐦𝐞𝐚 s-a mutat la casă 🏠acum 3 sau să fie deja 4 ani. Vreo 2 veri s-a preocupat să aibă gazon englezesc în curte. Și când asta i-a ieșit, a trecut la nivelul următor: grădinița de legume. 🥒 🍅 🍆
În belșugul verdelui 🟩de lângă casa ei, a reușit ea, soră-mea, să aibă recoltă de: roșii, castraveți, cartofi, salată, verdeață și….𝐝𝐨𝐯𝐥𝐞𝐜𝐞𝐢. (𝑑𝑎 𝑑𝑎, 𝑧𝑢𝑐ℎ𝑖𝑛𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑎̆𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑝𝑖𝑒𝑙𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑐𝑖𝑜𝑎𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑡̦ 𝑎𝑠𝑝𝑟𝑢).
Am mâncat trei weekenduri la rând, în loc de grătar și salată, 𝐝𝐨𝐯𝐥𝐞𝐜𝐞l pane. Ba într-una dintre sâmbete, i-am prăjit chiar eu, în timp ce mă coceam cu soră-mea în bucătăria ei, la 30 plus grade afară.
𝐌𝐚𝐦𝐚 s-a mutat dimpreună cu tata la casă, 🏠 acuma vreo 10 ani. E casă în oraș, la asfalt și acces la stație de autobuz. (𝑆𝑡𝑎𝑖 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒. 𝐸 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑎𝑟𝑒). Dar pe lângă asta, într-un colț de curte, plantează an de an ceva verdețuri. 🟩
Cea mai faină parte e când am buchet de ceapă verde proaspătă în fiecare primăvară. Anul trecut mama dat lovitura cu dovleac plăcintar. Pe Dima l-am diversificat portocaliu. Anul acesta a decis să planteze….𝐝𝐨𝐯𝐥𝐞𝐜𝐞𝐢. (𝑑𝑎 𝑑𝑎, 𝑧𝑢𝑐ℎ𝑖𝑛𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑎̆𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑝𝑖𝑒𝑙𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑐𝑖𝑜𝑎𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑡̦ 𝑎𝑠𝑝𝑟𝑢).
De când a început sezonul și noi mergem o zi da, o zi ba la mama (𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 35 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖 𝑜 𝑐𝑎𝑢𝑡̦𝑖 𝑝𝑒 𝑚𝑎𝑚𝑎, 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 15 𝑎𝑛𝑖, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑓𝑢𝑔𝑒𝑎𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑚𝑎 😂), am reușit să mănânc combinații de 𝐧 luate câte 𝐤 rețete de (ghiciți?)...𝐝𝐨𝐯𝐥𝐞𝐜𝐞𝐢. Bașca, de vrei 2 ori mi-a dat și acasă pachet.
(𝐼̂𝑛 𝑐𝑎𝑧 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑡̦𝑖, 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑒 𝑙𝑎̆𝑠𝑎𝑡 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟, 𝑑𝑜𝑣𝑙𝑒𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑣𝑎𝑑𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑔𝑟𝑎̆𝑑𝑖𝑛𝑎 𝑐𝑎 𝑡𝑢𝑟𝑐𝑖𝑖 𝑜𝑡𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛 𝑎𝑐𝑢𝑚𝑎 𝑣𝑟𝑒𝑜 𝑐𝑎̂𝑡𝑒𝑣𝑎 𝑠𝑒𝑐𝑜𝑙𝑒)
🌃Aseară era una din serile acelea în care era cu vizită la mama. Ne încadrăm de vreo săptămână, de când e cu vizite zilnice. Un fel de yoga familială, în care eu mă urc în pod să mă conectez și să iau ca să văd cm fac să și Dima se bucură de bunica Angela, aka mama mea.
🍽️ Și nici bine nu deschid ușa, și mă îmbie un miros de mâncare proaspăt gătită. Îmi mirosea a carne. Orice ar fi fost pe bază de carne era o alternativă excepțională la toate celelalte feluri de….𝐝𝐨𝐯𝐥𝐞𝐜𝐞𝐢.
Mama coboară de la etaj surâzând ca o zână 🧚 a mâncărurilor bune și spune senin: “am făcut pizza”. Eu, în gândul meu: “în sfârșit altceva”...și mama continuă suav
(𝑠𝑎̆ 𝑏𝑎𝑡𝑎̆ 𝑡𝑜𝑏𝑒𝑙𝑒, 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑒 𝑡𝑟𝑜𝑚𝑝𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒, 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑡𝑟𝑖𝑔𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖) 🥁🥁🥁
……..“cu blat din dovlecei”. 🙀🙀🙀🙀🙀🙀
🤯Mi-a explodat instant și singurul neuron intact de peste zi. Și m-am înmuiat ca ceara la cod roșu de caniculă și am decis să 𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐔𝐋𝐄𝐙. Mi-era foame. Terapeutic vorbind, trebuia să accept 𝐝𝐨𝐯𝐥𝐞𝐜𝐞𝐥𝐮𝐥 in viața mea că altfel îmi exploda o venă în cap.
Ești aici, tu care mă citești?
Aseară am mâncat CEA MAI BUNĂ PIZZA DIN VIAȚA MEA CU BLAT DE DOVLECEI. Jumătate de tavă a dispărut instant din fața mamei, care în sfârșit avea un zâmbet de satisfacție că nu mai comentam pe sub sprâncene la ce gătise pentru noi.
𝐸𝑢…𝐸𝑢 𝑎𝑚 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡 𝑣𝑎𝑟𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑑𝑜𝑣𝑙𝑒𝑐𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑖-𝑎𝑠̦𝑖 𝑓𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑢𝑡 𝑑𝑜𝑟𝑖, 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑎 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑖-𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑝𝑙𝑎̆𝑐𝑢𝑡. 𝑃𝑜𝑡̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆𝑛𝑎̂𝑛𝑐𝑖 𝑑𝑜𝑣𝑙𝑒𝑐𝑒𝑙 𝑝𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒 1998 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑝𝑙𝑎𝑐𝑎̆. 𝐷𝑎𝑟 𝑝𝑎̆𝑠𝑡𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑑𝑒𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎 1999 - 𝑎 𝑜𝑎𝑟𝑎̆, 𝑐𝑎̆ 𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑎𝑖 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑎̆ 𝑝𝑖𝑧𝑧𝑎 𝑐𝑢 𝑏𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑑𝑜𝑣𝑙𝑒𝑐𝑒𝑙 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑖 𝑚𝑎̂𝑛𝑐𝑎𝑡-𝑜 𝑣𝑟𝑒𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆!
Pentru mai multe povești cu sau fără dovlecei, dă cu follow! 👀
📷by Lena, de dinainte să înceapă sezonul dovlecelului
