30/01/2026
Există o categorie de manageri cu care ne tot lovim în consultanță și pe care îi numesc, fără menajamente, manageri cu handicap profesional.
Sunt acei oameni care au crescut „la firul ierbii”, au zeci de ani în domeniu, dar n-au trecut niciodată printr-o școală reală de management și nu stăpânesc niciun instrument concret.
Îi recunoști imediat după orgoliul imens: intră în conflict cu oricine are o altă părere sau vine cu o metodă nouă, nu pentru că ar fi rău intenționați, ci pentru că au enorm de multe lucruri de ascuns. Ascund lipsa științei, confuzia totală între procese și proceduri și, de cele mai multe ori, rezultate false pe care le servesc conducerii. Ei nu construiesc echipe, ci conduc totul prin hei-rup, dând sarcini directe de parcă ar mâna o cireadă de vaci, nu o organizație modernă. Sunt maeștri în a rostogoli problemele sub preș până când nu se mai poate, moment în care dau vina pe piață, pe criză, pe orice altceva în afară de propria incompetență.
Din păcate, lipsa de competență vine la pachet cu un caracter îndoielnic; un om cu coloană vertebrală ar cere ajutor acolo unde nu știe, dar ei preferă să mintă și să-și umfle ego-ul până când acesta devine singura lor trăsătură.
Ca antreprenor, singura cale să nu dai firma pe mâna unui astfel de personaj este să definești clar un profil de competență: cere-i indicatori de performanță, cere-i structuri de buget și evaluări profesionale. Sfatul meu e simplu: recrutați competență, nu gălăgie, și faceți evaluările alături de experți care pot vedea dincolo de aparențe.
