23/02/2026
Trist!
"De ce ne-am împrumutat masiv, mai ales de prin 2019 (poate chiar 2017), în condițiile în care am închis mamuți industriali ale căror patrimonii valorau miliarde de dolari sau euro? De ce am vândut companii în care statul român a băgat peste 150 de milioane de euro, ca în cazul Mintia, pe care apoi a vândut-o pentru 91 (fără să luăm în calcul terenul, ansamblurile metalice, componentele, piesele achiziționate prin retehnologizare)?
De ce am închis companii miniere, combinate agro-alimentare, fabrici de componente militare, combinate petrochimice care produceau, întreprinderi auto ale căror terenuri doar valorau zeci și sute de milioane de euro?
De ce nu am cerut un moratoriu ( o amânare ) pentru plata unor datorii pentru a avea timp să ne reconstruim economia? De ce am preferat să pierdem poate zeci de miliarde de dolari sau euro, alegând să ne împrumutăm nesăbuit?
Ințeleg că e “bine” să te împrumuți, ca să nu superi marea finanță mondială . Ce am făcut, însă, cu cele peste 100 de miliarde de euro împrumutate din 2019 până acum? Am fost obligați? Au fost comisioane mari la mijloc? Sau e vorba doar de lene și de iresponsabilitate? Da, și Norvegia are datorii, dar are peste o mie de miliarde deoparte, într-un fond suveran ! Da. Și alte țări, chiar unele mari, din Europa și din lume au datorii mari, dar au și producție, industrii. Au cu ce, cm se zice.
Noi? Ce mai avem? Consum? Care sunt marile noastre industrii? Te împrumuți când ai ceva în spate, când ai o viziune, când te apuci să investești. Noi am urmat un “model” falimentar. Nimeni în afara noastră nu l-a practicat în Europa. Adică nu la un asemenea nivel. De ce? De ce? De ce? De ce așa?
Pentru cei care au uitat … am amintit cazul Mintia. Peste 150 milioane € investiți în modernizare, vândută cu 91 milioane €. Pierdere directă: zeci de milioane. Fără a socoti terenul, fierul, echipamentele. ARO Câmpulung – vândută cu 150.000 $, cu datorii de circa 40 milioane $ șterse și patrimoniu industrial uriaș pierdut. Tractorul Brașov – platformă industrială de peste 100 hectare, evaluată de specialiști la peste 200 milioane € doar terenul; cedată mult sub această valoare. RAFO Onești – rafinărie modernizată și oprită, apoi scoasă la vânzare la zeci de milioane, după investiții de sute de milioane în timp.
Combinatele Mechel (Târgoviște, Câmpia Turzii, Oțelu Roșu) – vândute simbolic, deși aveau împreună cifră de afaceri de sute de milioane € anual și infrastructură industrială strategică.
Electroputere Craiova – platformă industrială grea închisă; terenuri și active valorând zeci de milioane. Acestea sunt doar câteva exemple .
Așadar, datoria publică a României a crescut cu peste 100 miliarde € în câțiva ani.Nu pentru mari fabrici noi. Nu pentru combinate noi. Nu pentru o bază industrială modernă. Pentru consum, deficit și supraviețuire bugetară.
De ce am distrus active care produceau și ne-am împrumutat ca să consumăm? Nicio țară nu se împrumută masiv după ce își închide industria. Decât dacă nu mai gândește economic. Sau dacă altcineva gândește în locul ei. Atât."
De ce ne-am împrumutat masiv, mai ales de prin 2019 (poate chiar 2017), în condițiile în care am închis mamuți industriali ale căror patrimonii valorau miliarde de dolari sau euro? De ce am vândut companii în care statul român a băgat peste 150 de milioane de euro, ca în cazul Mintia, pe care apoi a vândut-o pentru 91 (fără să luăm în calcul terenul, ansamblurile metalice, componentele, piesele achiziționate prin retehnologizare)?
De ce am închis companii miniere, combinate agro-alimentare, fabrici de componente militare, combinate petrochimice care produceau, întreprinderi auto ale căror terenuri doar valorau zeci și sute de milioane de euro?
De ce nu am cerut un moratoriu ( o amânare ) pentru plata unor datorii pentru a avea timp să ne reconstruim economia? De ce am preferat să pierdem poate zeci de miliarde de dolari sau euro, alegând în schimb să ne împrumutăm nesăbuit?
Ințeleg că e “bine” să te împrumuți, ca să nu superi marea finanță mondială . Ce am făcut, însă, cu cele peste 100 de miliarde de euro împrumutate din 2019 până acum? Am fost obligați? Au fost comisioane mari la mijloc? Sau e vorba doar de lene , incompetență și de iresponsabilitate? Da, și Norvegia are datorii, dar are peste o mie de miliarde deoparte, într-un fond suveran ! Da. Și alte țări, chiar unele mari, din Europa și din lume au datorii mari, dar au și producție, industrii. Au cu ce, cm se zice.
Noi? Ce mai avem? Consum? Care sunt marile noastre industrii? Te împrumuți când ai ceva în spate, când ai o viziune, când te apuci să investești. Noi am urmat un “model” falimentar. Nimeni în afara noastră nu l-a practicat în Europa. Adică nu la un asemenea nivel. De ce? De ce? De ce? De ce așa?
Pentru cei care au uitat … am amintit cazul Mintia. Peste 150 milioane € investiți în modernizare, vândută cu 91 milioane €. Pierdere directă: zeci de milioane. Fără a socoti terenul, fierul, echipamentele. ARO Câmpulung – vândută cu 150.000 $, cu datorii de circa 40 milioane $ șterse și patrimoniu industrial uriaș pierdut. Tractorul Brașov – platformă industrială de peste 100 hectare, evaluată de specialiști la peste 200 milioane € doar terenul; cedată mult sub această valoare. RAFO Onești – rafinărie modernizată și oprită, apoi scoasă la vânzare la zeci de milioane, după investiții de sute de milioane în timp.
Combinatele Mechel (Târgoviște, Câmpia Turzii, Oțelu Roșu) – vândute simbolic, deși aveau împreună cifră de afaceri de sute de milioane € anual și infrastructură industrială strategică.
Electroputere Craiova – platformă industrială grea închisă; terenuri și active valorând zeci de milioane. Acestea sunt doar câteva exemple .
Așadar, datoria publică a României a crescut cu peste 100 miliarde € în câțiva ani.Nu pentru mari fabrici noi. Nu pentru combinate noi. Nu pentru o bază industrială modernă. Pentru consum, deficit și supraviețuire bugetară.
De ce am distrus active care produceau și ne-am împrumutat ca să consumăm? Nicio țară nu se împrumută masiv după ce își închide industria. Decât dacă nu mai gândește economic. Sau dacă altcineva gândește în locul ei. Atât.
