14/07/2024
"13 iulie
E sambata, zi de weekend.
Teoretic, zi de relaxare.
Teoretic, zi festiva, cu bucuria, incantarea si satisfactia de a fi contabil.
Practic, sunt asezata in fata calculatorului de dimineata de la ora 6.
Tot ce ar fi trebuit, teoretic, rezolvat cu un simplu "clic" imi ia timp mai mult decat dublu ca sa caut, sa gasesc solutii si sa rezolv anumite situatii.
Digitalizarea care ar fi presupus munca mai simpla si mai usoara pentru noi are drept consecinta consum suplimentar de resurse de toate felurile: de timp, de forta de munca, de investit in echipamente, in tehnologie si, mai ales, rabdare, multa, multa rabdare.
Inainte de digitalizare, primeam o factura, verificam continutul si datele de forma, o inregistram in contabilitate, d**a care era frumos asezata in dosarul cu acte.
Acum, d**a digitalizare, chiar daca primim factura, asteptam frumos sa apara in spv, salvam, descarcam, verificam, inregistram, listam si punem in dosarul cu acte. In varianta cea mai simpla.
Ce facem atunci cand primim marfa, dar factura apare in spv d**a 5 zile?
Alta varianta este ca primim pentru marfa cumparata un aviz. Se prelucreaza avizul, apoi se verifica zilnic aparitia facturii in spv. D**a care cauti avizul aferent facturii, verifici ca factura sa contina aceleasi date si elemente ca cele de pe aviz, asociezi/corelezi factura cu avizul respectiv ca sa poti deduce tva-ul si, in final, asezi factura la dosarul cu acte. Evident, daca ai listat-o.
Clicul simplu e rautacios rau, pe mine pur si simplu ma ocoleste.
Discutam ieri cu colege din tara la o intalnire virtuala pe zom.
Credeam ca-s singura care are sentimentul asta incredibil de neputinta, de frustrare si mahnire, starea aceea cand parca esti la limita limitelor, cand pare fara sens tot ce faci, cand ai impresia ca nu mai stii nimic si ca nu mai esti sigura de nimic din ce stii.
Uimirea a aparut imediat cand am constatat ca este o stare generala in randul multora dintre noi.
Contabili care-si neglijeaza casa, familia, copiii, punand totul pe "asteapta" pana mai termina de verificat un spv, pana depun declaratiile, pana trece acel incredibil de provocator 25 al fiecarei luni.
Asa cm am mai spus, 25 e 25. E unic, e imposibil de neglijat sau de ignorat.
De ce?
Pentru ca 25-ul nu uita si nu iarta.
Noi, contabilii, suntem o categorie speciala de oameni, oameni care NU AU VOIE sa greseasca, nu au voie sa uite, nu au voie sa se imbolnaveasca.
Ai uitat sa depui o declaratie pe zero (deci nu ai nimic de platit la stat, doar trebuia sa indeplinesti obligatia de declarare)?
Nu-i nimic, indiferent de ce motive ai avea, oricat de dificile sau de grave, statul nu poate ramane indiferent: primesti amenda.
Nu mai exista avertisment, nu mai exista psoibilitatea de a plati jumatate din minimul amenzii.
Ai uitat, ai gresit? AMENDA.
N-ai voie sa uiti, n-ai voie sa gresesti, n-ai voie sa fii om.
Trebuie sa stii tot, sa faci tot, sa depui tot.
Daca va spun ca am cosmaruri, ma credeti?
Adorm si ma trezesc, tremurand, cu cate o intrebare: daca am uitat de situatia sau declaratia x? Daca am calculat impozitul corect?
Intr-o noapte m-am trezit brusc si, transpirata si plina de emotie, am fugit la calculator.
Ma intrebam, cu frisoane in minte si in trup, daca amortizarea ce depaseste 1.500 lei/autoturism intra in calculul impozitului micro. Da, ciudat, dar aici am ajuns.
Cautam febrila prin codul fiscal si parca citeam si nu mai intelegeam nimic. Stiu, pare incredibil de stupid, dar mi s-a intamplat.
N-am mai reusit sa adorm.
La intalnirea de ieri m-a atins intr-un mod aparte o colega careia, la fel, digitalizarea i-a adus aceeasi usurare si simplificare in munca.
- N-aveam ce sa fac, a trebuit sa lucrez, cu fetita mica plangand pe langa mine ca nu am timp pentru ea. N-aveam ce sa fac, trebuia sa lucrez, sa termin, sa depun declaratiile.
Dureros!
Ma intrebam atunci unde o fi clicul acela magic care ne ajuta sa gasim solutii.
Suntem obositi, apasati si coplesiti de obligatii declarative, de termene, dar suntem puternici. Tot noi cautam solutii pentru ce nu functioneaza.
Dar, toate dificultatile, acel simplu clic, toata simplificarea data de digitalizare, toate au reusit sa ne faca sa reactionam pentru prima data.
Toate acestea ne-au unit.
Reactia colegilor din toata tara este un semn care bucura.
Sa fii contabil e mereu o provocare.
Niciodata nu ai sentimentul ca stii tot, ca stapanesti tot.
Inveti ca mereu ai ceva de invatat si de perfectionat.
Imi doresc sa ramanem uniti, sa fim sanatosi, sa reusim sa facem fata tuturor provocarilor si sa reusim ca in fiecare zi sa aducem inca un strop de bine si mai bine.
Am terminat pauza, ma intorc la digitalizare.
Spor sa avem toti cei care inca suntem la treaba azi, sambata, zi de weekend si sarbatoare contabiliceasca!
PS:
Ultima perioada a fost marcata de multe momente dificile, dar au fost si multe momente in care am descoperit cat de frumosi, buni si minunati sunt colegii de breasla.
Multumesc pentru rabdare, pentru ca ti-ai facut timp sa imi arati si sa imi explici.
Sunt momente in care simplul fapt ca cineva iti acorda atentia si timpul sau valoreaza mai mult decat putem spune in cuvine.
N-am sa uit ca observ soarele, cerul, ca au inflorit florile!
Multumesc pentru ca, de fiecare data cand am avut o urgenta, am primit cu rabdare un telefon si un ajutor.
Multumesc pentru ca sunteti! Contabili, colegi, oameni! "
Multumesc, Lili Tudor Bordea!
