Valorium

Valorium Îți șlefuim afacerea pentru a fi cât mai valoroasă în ochii investitorilor. Pe urmă îți gă

11/06/2023

Povestea de Duminică

Cizmarul credincios s-a îmbolnăvit chiar înainte de Sărbători și n-a mai putut ajunge la biserică.

A visat că parcă un glas blând și liniștit îi spune: "Dacă tu nu poți veni la mine, azi voi veni eu la tine!"

S-a trezit și s-a bucurat: "Este posibil ca Însuși Domnul să vină la mine în vizită azi?" s-a gândit el.

Toată dimineața a făcut ordine și curățenie în casă, a gătit bucate ca de sărbătoare. Și, iată, vede pe fereastră un baiat ce plângea în hohote.

- De ce plângi? îl întreabă cizmarul.
- Astăzi mi s-au rupt ghetele și nu mai am cu ce umbla. Suntem săraci și altele noi nu putem cumpăra...
- Dă-mi ghetele tale și ți le voi repara, i-a spus cizmarul.

După puțin timp baiatul, strălucind de fericire, era încălțat cu ghetele reparate.

A venit seara. Și, iată, vine la el o femeie sărmană și-i zice:

- Iartă-mă, te rog! Ți-am dat la reparat cizmele mele, dar de plătit nu am cu ce... Și nici să umblu fără cizme acum nu pot pentru că a venit frigul...
- Cizmele tale sunt gata. Iată-le. Mă vei plăti când poți, dacă poți, i-a zis cizmarul zâmbind.

A venit noaptea. Cizmarul ședea tot la fereastră așteptându-L pe Oaspetele ce promisese că vine la el. Se apropia ora de culcare când, întristat de așteptarea fără rezultat, se apucă să-și facă patul. Atunci auzi o bătaie la ușă. Deschizându-i, văzu un călător ce-i spuse:

- Lasă-mă să înnoptez la tine, că nu am unde: nimeni nu mă primește noaptea la el...

I se făcu milă de el și-l lăsă să doarmă în patul lui. El își așternu să doarmă pe jos. Și așa, alunecând spre somn, se gândi în sinea lui:

- Pesemne m-am dovedit un nevrednic de Oaspetele meu dorit, pentru că El nici măcar nu mi s-a arătat azi...

Și cu aceste gânduri cizmarul adormi.

Și iarăși visă cm aceeași voce calmă îi spune:

- Eu, astăzi, de trei ori am venit la tine și de fiecare dată tu M-ai primit cu căldură.

😀

28/05/2023

Povestea de Duminică

Un tânăr a aflat că undeva în lume există o piatră care îndeplinește dorințele.

Vroia să găsească această piatră și a început să îi întrebe pe oameni dacă știe cineva unde o poate găsi. Dar în țara lui nimeni nu știa nimic despre ea.

Și a mers dintr-o țară în alta, până când i s-a spus că există un înțelept care știe unde se află această piatră.

După lungi peregrinări tânărul, obosit, a ajuns în fața înțeleptului.

- Dar tu nu ești din țara cutare? l-a întrebat înțeleptul.

- Ba da, a răspuns tânărul, din această țară am venit la tine.

- Și nu locuiești cumva în cutare oraș, într-o casă pe malul unui lac?

- Ba da, acolo locuiesc, a răspuns tânărul mirat.

- Păi, i-a spus înțeleptul, eu știu că în peretele camerei tale din acea casă în care locuiești este încastrată o piatră minunată.

- Oare, după o călătorie atât de istovitoare, trebuie să mă întorc acasă?

- Dacă nu te-ai fi ostenit atât de mult să ajungi aici, a răspuns înțeleptul, cm ai fi aflat unde se află piatra cea magică?

😀

21/05/2023

Povestea de Duminică

A fost odată un predicator înzestrat, care știa bine să vorbească, dar care se distingea printr-o fire foarte necumpătată și irascibilă.

Cu timpul el a observat că, după comunicarea cu el, puțini dintre cunoscuții săi s-au orientat cu adevărat către viața morală.

"Ia să am mai bine grijă de mine și de defectele mele și să mă străduiesc să urmez ceea ce propovăduiesc" - s-a gândit predicatorul.

Și din acel moment a încetat să mai vorbească mult și faima despre arta sa oratorică s-a stins treptat. Dar, spre marea bucurie a predicatorului, tot mai mulți dintre cunoscuții lui au început să îi urmeze exemplul, să se lupte și să biruiască obiceiurile lor rele.

Odată, rămânând singur cu o persoană apropiată, predicatorul a întrebat-o:

- De ce atunci când rosteam acele învățături minunate despre viața morală, puțini dintre oameni le urmau? Iar acum, când nu mai rostesc predici, atâția oameni au început să își îndrepte viața lor?

Și acesta i-a răspuns:

- Vezi tu, când ai tăcut, în locul tău a luat cuvântul Adevărul. Iar când propovăduiai, Adevărul tăcea.

14/05/2023

Povestea de Duminică

Un om împreună cu soția și cu fiul său s-au stabilit în oraș, și-au construit o casă.

În această casă a apărut un șarpe și a început să le facă rău.

La început i-a rănit piciorul calului lor. Apoi câinele. Apoi l-a băgat în mormânt pe fiul lor. Apoi pe soție. În cele din urmă însuși stăpânul casei a devenit victima lui.

De fiecare dată când șarpele îl rânea pe stăpân, acesta își punea în gând să îl omoare.

Dar de îndată ce pornea să își ducă la îndeplinire intenția sa, găsea pe drum o monedă de aur și, bucurându-se de ea, se întorcea.

07/05/2023

Povestea de Duminică

Un om s-a rătăcit în pădure și a nimerit la coliba unui pustnic. Salutându-l pe bătrân, călătorul a întrebat:

- Spune-mi, cine ești?
- Eu sunt tu, a auzit el drept răspuns.

- Nu, nu se poate. Eu sunt eu, iar tu ești tu.
- Bine, a foat de acord pustnicul. Eu sunt eu, iar tu ești eu.

- Nu, nu, l-a contrazis din nou oaspetele. Nu trebuie să amesteci "eul" meu cu "eul" tău.
- Daca tu, când te referi la tine, spui "eu" și eu, când mă refer la mine, spun "eu", ce diferență este între acești doi "eu"? a întrebat bătrânul.

- Cum "ce diferență"? Eu sunt oaspetele, iar tu ești pustnicul.
- Dar dacă amândoi suntem oaspeți?

😀

30/04/2023

Povestea de Duminică

Un tânăr locuia împreună cu tatăl său, care era foarte bătrân, într-un loc pustiu, sus, în munți.

Plictisit de o viață atât de monotonă, el își dorea să afle care e sensul vieții sale.

Odată au ajuns la el niște zvonuri, cm că departe în munți trăiește un înțelept cu ucenicul său. Tânărul își dorea să îl vadă.

Rătăcind pe drumuri și poteci în căutarea înțeleptului, el a întâlnit la marginea satului un băiat, care se juca la pârâu. Tânărul trecu pe lângă el, dar dintr-odată auzi în spatele său:

- Nu pe această cale trebuie să mergi, ci pe aceea, care e dincolo de pârâu.

Tânărul se întoarse, dar băiatul nu mai era. Evitând puțin, porni pe calea indicată.

Câteva zile mai târziu, la podul unui sat, tânărul văzu o fată care spăla rufe. Privirea și zâmbetul ei prietenos îl opriră. Gândul de a rămâne cu această fată în acest sat și de a întrerupe căutările puseră stăpânire pe inima tânărului. Dar amintindu-și de hotărârea sa de a-l căuta pe înțelept, își continuă drumul.

- Trebuie să mergi pe calea care se află la cealaltă margine a satului - se auzi în spate vocea blândă a necunoscutei.

El se întoarse, dar fata dispăru.

Pe drum întâlni un tânăr de aceeași varsta cu el. Intrară în vorbă și se împrieteniră. Apărură iarăși îndoielile: să își continue căutările sau nu? Și iar auzi în spatele său o voce:

- Nu pe această cale trebuie să mergi. La intersecție să cotești la dreapta.

Când tânărul se întoarse, noul său prieten dispăru.

Drumul indicat îl conduse la o cocioabă veche. Pe băncuță, lângă casă, ședea un moșneag la care călătorul și rămase peste noapte. Dimineața bătrânul îi spuse tânărului că el locuiește singur și că ei doi ar putea locui împreună.

- Nu, nu, refuză călătorul, eu trebuie să îl găsesc pe înțelept, să aflu care este sensul vieții mele.

Și ieși din cocioabă.

- Unde ai să mă găsești, răsună vocea bătrânului, dacă de fiecare dată tu mă părăsești?

Tânărul se întoarse, dar nici cocioaba, nici bătrânul nu mai erau.

“Deci acesta mi s-a arătat tot timpul, ghici tânărul. În toți oamenii pe care i-am întâlnit în drumul meu mi s-a arătat însuși acest înțelept. Acum primul om pe care îl voi întâlni îl voi socoti învățătorul meu.”

Și atunci îl văzu pe tatăl său bătrân care îi ieși în întâmpinare și vechea lor căsuță din munți, în care ei locuiau împreună.

Abia atunci tânărul înțelese cu cine locuia el și i se descoperi sensul vieții sale.

😀

23/04/2023

Povestea de Duminică

A fost odată într-un mare regat un fierar.

El învățase să facă lanțuri atât de frumoase încât, în cele din urmă începu el însuși să le poarte.

Această noutate le plăcu celorlalți fierari. Apoi începură să poarte lanțuri și ceilalți oameni. Chiar și regele și nobilimea.

Regele emise un decret special, ca toți oamenii să poarte lanțuri. Copiii în școli erau învățați cm trebuie să poarte lanțurile. Bijutierii începuseră să facă lanțuri de aur, de argint, cu briliante.

Lanțurile deveniră cea mai mare distincție acordată în regat. Apărură meșteri care fabricară lanțuri noi, sofisticate, din diverse aliaje ultra-ușoare. Începură să se țină conferințe științifice și simpozioane despre lanțuri. Oamenii de știință scriseră o nouă istorie a regatului lor, în care demonstrară că lanțurile în regat au fost purtate din cele mai vechi timpuri.

Și totuși, se găsiră oameni care nu vroiau să le poarte. Ei fură persecutați, închiși și, ca pedeapsă, obligați să poarte niște lanțuri care provocau mari chinuri. Însă, murind, ei le lăsară oamenilor o simplă poruncă: „Eliberați-vă de lanțuri!”

Treptat, cei ce crezură în ea deveniră tot mai mulți și mai mulți. Unii oameni își dădură de pe ei toate lanțurile, alții doar o parte dintre ele. Cei ce se eliberaseră le explicară tuturor că pentru ei a devenit mult mai ușor de trăit.

Dar oamenii dădură neîncrezători din cap, spuseră că a fi altfel decât ceilalți nu e posibil pentru toți și se împrăștiară, zăngănind din lanțurile lor.

Cu timpul majoritatea populației se întări în convingerea că și fără lanțuri viața este la fel de posibilă.

Atunci regele emise un nou decret, care îi îndreptățea pe cei ce pătimiseră pentru refuzul de a purta lanțurile. În cinstea acestor martiri stabiliră chiar și o zi de sărbătoare.
.. Dar, să-și scoată lanțurile, ca înainte, nimeni nu îndrăznea. Se obișnuiseră.

09/04/2023

Povestea de Duminică

A fost odată un om ce nu trăia prea bine.

A hotărât să-și vină în fire și să facă fapte bune. Poate chiar să își mântuie sufletul. A făcut fapte bune, dar… nicio schimbare în bine la el n-a văzut.

Odată, în timp ce mergea pe stradă, a văzut cm nasturele paltonului unei bătrâne s-a rupt și a căzut. S-a gândit: “Ce-mi pasă mie?! Mai are nasturi! Nu are rost să îl iau de pe jos! Nu-i decât un fleac!”

Dar totuși, s-a întors din drumul său, a luat nasturele de pe jos și a fugit să ajungă din urmă bătrânica. I-a dat nasturele și a uitat toată întâmplarea.

După un timp a murit. Vede o balanță: în stânga stau faptele lui rele, ce trag balanța în jos, iar în dreapta… nimic. Gol.

“Vai, își zice omul în sinea lui, nici aici nu am noroc!”

Dar pe urmă vede că îngerii pun în balanță un nasture… și talerul cu faptele bune atârnă acum mai greu.

“Oare numai acest nasture a fost mai greu decât toate faptele mele rele?" s-a mirat omul. "Câte fapte bune am făcut eu și nici nu se văd!”

Și imediat auzi îngerul cm îi spune:

“Din cauză că te-ai mândrit cu faptele tale bune, ele au dispărut. Aia le-a fost plata.”

PS: Binele se face în liniște.

04/04/2023

"Să-ți educi clientul”

Cât de stupid sună… o traducere forțată.

Cât de prost te poziționezi față de acesta: tu ești cel ce le știe atât de bine pe toate iar el, incompletul, vine la tine după “lumină”…

Dar mai cu seamă:

- Știi vreo afacere ce a avut succes după ce “și-a educat clientul”?

…

Nici eu.

😀

02/04/2023

Povestea de Duminică

După terminarea slujbei un preot a anunțat:

- Duminica viitoare voi vorbi cu voi despre minciună. Ca să vă fie mai ușor de înțeles despre ce este vorba, citiți înainte acasă capitolul 17 din Evanghelia după Marcu.

Duminica următoare, înainte de a-și începe predica, preotul a spus:

- Îi rog pe cei care au citit capitolul 17 să ridice mâna.

Aproape toți cei prezenți au ridicat mâinile.

- Iată, tocmai cu voi am și vrut să vorbesc despre minciună, a spus preotul. În Evanghelia după Marcu nu există capitolul 17.

😀

19/03/2023

Povestea de Duminică

În vara trecută, un preot cuvios din mahalaua Popii Rusu își făcea o reparație totală a unor case ce își cumpărase de curând.

Între țiganii salahori se afla și jupân Ion, care lucra cu bărbăție. Toți meșterii își priimeau, după obicei, plata sâmbătă seara; jupân Ion, de la cea dintâi seară a zilei ce a intrat în lucru, veni la părinte să-și ceară pe a sa.

Preotul, ocupat, gândi că nu mai vine pe a doua zi la lucru, și îi dete al său.

A doua zi, jupân Ion iar era în lucru; seara, iar veni să-și ceară plata; preotul îi dete iar dreptul ce i se cuvenea. A treia seară, cam supărat, părintele îl întreabă:

- Măi țigane, toată lumea își ia paralele sâmbătă seara; tu ce mă tot superi în toate serele?

- Să trăiești, cinstite părinte! Nu te supăra: de vreun bine nu m-aș face eu mai urâcios decât un țigan de laie (țigan de laie = țigan nomad). Eu sunt țigan de vatră și m-am învățat cu omenia.

- Na, îți dau astă-seară, - zise preotul -, dar de aici înainte să nu mă mai tot superi.

- Să dea Dumnezeu, cinstite părinte! - și se duse muncitorul ohtând.

A patra seară jupân Ion iar era cu căciula în mână înaintea părintelui și înălța din umeri, plecându-și capul la o parte.

- Măi, nu ți-am zis să nu mă mai tot superi? zise preotul. N-am schimbat astă-seară; așteaptă până sâmbătă.

Bietul muncitor începu a se scărpina în cap:

- Vezi că… cinstite părinte, sfinția-ta știi una și eu știu două.

- Care sunt două ale tale? întrebă preotul cu ironie.

- Că șapte guri nu pot s-aștepte până sâmbătă. Eu sunt rob la o casă boierească din copilărie încă, de la tatăl cocoanei pe care am crescut-o pe brațele mele și, când s-a măritat, m-a luat de zestre în casă. Boierul, stăpânul meu cel nou, a murit de câțiva ani; în vara asta muri și cocoana, Dumnezeu s-o ierte! Și i-au rămas doi copilași. Mai am și eu doi, și cu nevasta mea, și cu o femeie bătrână din casă, facem șapte inși. Copiii, stăpânașii mei, n-au pe nimini; de m-oi duce eu seara cu mâinile goale, ce fac pe a doua zi șapte guri? Asta e pricina, cinstite părinte, de sunt așa de țigănos.

Preotul rămase pe gânduri; se uită la jupân Ion, clătinând din cap, și zise:

- Cu adevărat, fătul meu, că dumneata ai știut două și eu numai una. Să mă ierți și ține rubla aceasta…

… din “Jupân Ion” de I. Heliade Rădulescu

12/03/2023

Povestea de Duminică

Cei 3 cedri din Liban

Odată, în frumoasele păduri ale Libanului au luat naștere 3 cedri.

Ei au văzut cm au venit pe pământul Libanului trimișii regelui Solomon și cm apoi, în luptele cu asirienii, acest pământ a fost scăldat în sânge.

Într-o bună zi cedrii s-au hotărât să stea de vorbă despre viitor.

- După tot ce mi-a fost dat să văd, spuse primul dintre ei, aș vrea să mă transform într-un tron pe care să stea cel mai puternic împărat de pe pământ.

- Iar eu aș vrea să devin o parte din ceva care va transforma pe veci răul în bine, spuse al doilea dintre ei.

- Iar, în ceea ce mă privește pe mine, spuse al treilea dintre ei, eu aș dori ca oamenii, de fiecare dată când mă văd, să își aducă aminte de Dumnezeu.

Au trecut ani și ani și, iată, în cele din urmă, în pădure au apărut tăietorii de lemne. Au doborât cedrii și i-au tăiat în bucăți. Fiecare cedru avea dorința sa tainică, dar realitatea niciodată nu ne întreabă la ce visăm.

Primul cedru a devenit un staul, iar din rămășițele lemnului său s-a construit o iesle.

Din al doilea copac s-a făcut o masă rustică, care mai târziu a fost vândută unui negustor de mobilă.

Buștenii din al treilea copac nu au putut fi vânduți. Au fost tăiați, făcuți scânduri și depozitați într-un depozit, dintr-un mare oraș.

Amarnic se mai tânguiau cedri, zicând: "Lemnul nostru a fost atât de bun! Dar nimeni nu i-a găsit o utilizare pe măsură."

Vremea a trecut și, iată, odată, într-o noapte înstelată, un cuplu căsătorit, negăsindu-și adăpost, s-a hotărât să înnopteze în staulul construit din lemnul primului cedru. Femeia era în pragul nașterii. Și în noaptea aceea Ea a născut un Fiu și L-a așezat în iesle, pe fân moale.

Și în acel moment primul cedru a înțeles că visul lui s-a împlinit: a servit ca sprijin pentru cel mai mare Împărat de pe Pământ.

Câțiva ani mai târziu, într-o casă modestă dintr-un sat oamenii s-au așezat la masa făcută din lemnul celui de-al doilea cedru. Înainte de a începe să mănânce, unul dintre ei a rostit câteva cuvinte peste pâinea și vinul care se aflau pe masă.

Și atunci cel de-al doilea cedru a înțeles că în acel moment el a servit ca sprijin nu numai pentru cupa de vin și tava cu pâine, ci și pentru unirea dintre Om și Dumnezeu.

În ziua următoare, din două scânduri ale celui de-al treilea copac s-a făcut o cruce. După câteva ore a fost adus un om rănit și bătut pe cruce în cuie. Al treilea cedru s-a îngrozit și a început să își blesteme această soartă crudă.

Dar nu au trecut nici trei zile și el a înțeles soarta ce i s-a pregătit: Omul atârnat pe cruce a devenit Lumina Lumii. Crucea, făcută din lemnul acestui cedru, s-a transformat din instrument de tortură în simbol al biruinței.

Astfel s-a împlinit soarta celor 3 cedri din Liban: cm se întâmplă mereu cu visele, visele lor s-au împlinit, dar într-un mod cu totul diferit față de cm și-au închipuit ei.
.. la fel ca visele noastre.

Address

Octavian Paler, 16
Sanmartin
417495

Opening Hours

Monday 08:00 - 19:00
Tuesday 08:00 - 19:00
Wednesday 08:00 - 19:00
Thursday 08:00 - 19:00
Friday 08:00 - 19:00
Saturday 09:00 - 17:00
Sunday 13:00 - 17:00

Telephone

+40745006277

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Valorium posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category