Coach.Nicoleta.Raicovici

Home
Romania
Timisoara
Coach.Nicoleta.Raicovici

Coach si trainer certificat cu formare în NLP, Time Line Therapy® și Hipnoză.

Sunt self-leadership coach și ajut femeile de carieră să își găsească puterea personală, să își construiască un self-leadership conștient și să trăiască o viață cu sens.

15/10/2026

Când nu știi ce nu știi, nu ai cm să evoluezi. Când ajungi să știi că nu știi, încep să apară opțiunile și alegerile. Iar ceea ce alegem să facem cu toate acestea ține pur și simplu de responsabilitatea noastră.

Rămânem acolo unde suntem și ne plângem că viața este nedreaptă sau ieșim din zona de confort și începem să experimentăm, să învățăm, să descoperim și să trecem de la „știu că nu știu” la „acum știu că știu”.

Cu recunoștință, Nico💜

12/10/2026

India m-a învățat multe lucruri pe care, teoretic, le cam știam deja. Dar una este să le cunoști și alta este să le trăiești la intensitatea pe care această țară, prin natura ei, vrei, nu vrei, te pune să le trăiești.

Prezența, răbdarea și încrederea în proces sunt lucruri pe care aș vrea să poți și tu să le aplici în viața ta cât mai mult.

Fii prezentă în ceea ce faci, în ceea ce simți, în ceea ce trăiești.

Ai răbdare ca lucrurile să se întâmple în timp ce acționezi în acea direcție.

Și ai încredere că totul este un proces care se întâmplă.

😉

Lead your way!
Nico💜

11/10/2026

Și când am crezut că le-am trăit pe toate în India, vine acest moment peste mine și mă ridică parcă la cer!

Să stai printre copii, să le simți energia, să îi vezi cm se roagă și cm ne-au pregătit un moment doar pentru noi este ceva extraordinar.

Copiii sunt copii oriunde în lume. Curiozitatea cu care ne priveau, chicotelile celor mai mici, care se uitau la noi și râdeau unii după alții, în timp ce cei mari duceau la capăt ritualul cu sfințenie, sunt un alt cadou minunat din India, pe care nu îl voi uita niciodată.

Sunetele, fețele lor, starea de prezență în rugăciune, privirile furișe, chicotelile ascunse, căscatul și somnul care se strecura pe furiș pe la unii dintre ei fac parte din această experiență absolut fabuloasă.

Copiii sunt mici călugări budiști care, de la vârste foarte fragede, locuiesc în templul budist tibetan și, în felul acesta, își onorează familiile.

Iar ziua de astăzi a mai avut ceva de oferit: Copacul Iluminării lui Buddha, locul în care energia este ceva ce îți ridică fiecare fir de păr.

Este un loc în care oamenii vin să mediteze, iar pentru ei aceasta este o formă de rugăciune.

M-am așezat printre ei și m-am cufundat în energia locului și în tot ceea ce avea acesta de oferit. Și am primit ceea ce aveam nevoie.

Iertați-mă că nu împărtășesc mai mult. Asta voi păstra pentru mine.

Iubesc din ce în ce mai mult această țară care te coboară în urât și te ridică la cer într-un mod atât de autentic, și complex de simplu.

Cu recunoștință, Nico💜

09/10/2026

Astăzi am fost la poarta morții.
Și nu pentru că aș fi fost în vreun pericol. Ba din contră, m-am simțit în siguranță tot timpul, iar oamenii care se ocupă de noi aici sunt extraordinari.

Când spun că am fost la poarta morții, o spun metaforic, pentru că așa s-a simțit pentru mine acest oraș, prin ceea ce am văzut, dar mai ales prin ceea ce am simțit.

Nu pot încă să pun în cuvinte ceea ce am trăit, pentru că îmi este greu. Este ceva ce eu nu am mai simțit niciodată în viața mea.

Varanasi este orașul în care mulți hinduși vin să moară și în care cei decedați sunt incinerați pe malul râului Gange, care este sfânt pentru ei.

Și nu asta este ceea ce m-a dat peste cap, ci cred că tot amalgamul de lucruri, de la felul în care trăiesc oamenii, de la sărăcia lucie pe care o vezi la tot pasul, până la hotelurile și magazinele luxoase, care sunt într-un contrast atât de mare cu restul realității.

Oamenii care stăteau pe străzi, locurile în care locuiesc, mizeria pe care nu am mai văzut-o nicăieri. Iar punctul sensibil au fost copiii, care pur și simplu m-au terminat și mi-au deschis toți centrii emoționali.

Varanasi este un oraș la poarta sărăciei și a morții și, paradoxal, este și frumos în același timp. Este ceva în el ce eu nu pot să descriu în cuvinte, oricât de tare mi-aș dori.

Și sincer vă spun că am nevoie să pun în cuvinte tot ceea ce am trăit, ca să pot să gestionez și să cuprind ceea ce am simțit.

Aș vrea să vă spun mai mult, dar nu pot, încă!

Iubiți și apreciați ceea ce aveți, ceea ce trăiți, oricât de greu ar părea, pentru că, pentru noi, greul este mai ușor.

Sunt o emoție vie în acest moment și tot ce îmi doresc pentru mine și pentru voi este să fim bine și să ne bucurăm că trăim în țara în care trăim, că avem ceea ce avem și că suntem cine suntem.

Cu iubire, Nico💜

06/10/2026

Câtă valoare poate să existe în gesturile mici, care poate par neînsemnate pentru unii, iar pentru alții să fie ceva ce păstrează cu ei mereu.

Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să apreciem ce avem și să fim recunoscători pentru tot ceea ce trăim în condițiile noastre. Ne focusăm pe ce nu avem, pe ce nu funcționează, pe ce merge rău, când, în realitate, toate acele lucruri pe care noi le considerăm insuficiente, pentru alții ar putea fi binecuvântări.

Dar știu că este ușor să scriu toate aceste lucruri. Știu că nu este ceva ce citești pentru prima dată și mai știu că fiecare dintre noi, în povestea lui, trăiește cu intensitate tot ceea ce are de trăit, indiferent cât de greu sau cât de ușor se vede din afară.

Eu am o credință personală: „Nimic nu se întâmplă întâmplător.”

Chiar cred că unele lucruri sunt menite să fie așa cm sunt, tocmai pentru ca noi să putem crește ca oameni, ca indivizi, ca suflete și chiar să creștem în modul nostru de a iubi.

Iar în tot procesul ăsta, cred că ceea ce avem nevoie este să fim mai blânzi cu noi.

Te îmbrățișez! ❤️

05/10/2026

2 lucruri mari si late învățate în coaching si care mă ajută să experimentez India mai ușor.

1. Adaptabilitatea
India este o țară în care ai nevoie să te adaptezi din mers și să fii în flow-ul ei. Este atât de multă agitație, încât să te împotrivești este, de fapt, împotriva ta.

Faptul că am lucrat cu mine timp de atâția ani mă ajută să mă adaptez la temperatură, la zgomot, la privirile insistente, la traficul care este dintr-o altă lume, la mâncare, la somn, la oamenii atât de diverși și de colorați.

Flexibilitate în comportament se numește asta în limbajul de coaching și cred că atunci când alegi să fii flexibil în comportament, sincer, te eliberezi de o povară grea: consumul inutil de energie, frustrarea, nervii și multă dezamăgire.

2. Respectă modelul lumii celeilalte persoane
Este una dintre presupozițiile NLP-ului.
Aici este o altă lume, mult diferită de cea în care noi trăim. Este lumea lor, cultura lor, educația lor și chiar și lipsa de educație le aparține.
Da, mă doare sufletul să văd ce văd uneori, dar cine sunt eu să spun ce trebuie ei să facă?
O accept și o respect. Nu o încurajez, iar pe cât pot, caut să nu o întrețin, atât cât ține de mine.
Iar asta mă ajută să pot să-i văd pe ei și să văd această țară în toate formele ei.

03/10/2026

India este o experiență!

Știam că o să iubesc India de dinainte să ajung aici.

Este o țară a contrastelor și a paradoxurilor. Pe mine mă bucură tot ceea ce văd, mă și întristează pe alocuri, dar nu am venit aici să judec sau să schimb, ci să accept și să fiu deschisă să le primesc cultura și felul de a fi.

Eu văd multă culoare, multă simplitate și oameni care îți zâmbesc când le zâmbești.

Văd și multă agitație și mă întreb cum, Doamne iartă-mă, reușesc acești oameni să conducă mașini, scutere și motociclete prin locuri în care sunt de toate: de la mașini și oameni, la vaci (care sunt sfinte în această țară), câini, multe gropi și tot felul de alte chestii în drum.

Îi admir pentru asta și cred că aici o să rămână frica mea de condus. Păi, mi-au dat cu fricile de pământ. 😂

Mâncarea este fabuloasă. Atâtea arome și gusturi, încât pur și simplu papilele mele gustative nu știu cm să reacționeze.

Văd o țară foarte aproape de ceea ce înseamnă pentru ei spiritualitatea și cred că asta este, în esență, India. Adică atât cât am văzut eu în primele două zile.

Iubesc ceea ce descopăr și sunt atât de recunoscătoare că trăiesc asta! ❤️

27/09/2026

India de când te aștept!
Și nu din martie, de când trebuia să plec prima tură, ci de mult, mai de mult!

Dorința de a pleca în India a venit acum mulți ani dintr-o nevoie de a fugi de durere, de dezamăgire și o nevoie de a găsi acolo salvare.
Dar pe atunci drumul meu în India era imposibil, ideea că voi ajunge vreodată acolo era doar un vis care nu era real, așa că am parcat dorința undeva în subconștient și am lăsat-o acolo ascunsă.

Am lucrat diferit cu durerea, cu suferința, cu dezamăgirea și nu am mai avut nevoie de India ca să descopăr în mine câte resurse am și am ajuns să înțeleg și să accept că salvarea nu este în puterea pe care le-o dăm noi lucrurilor, locurilor, oamenilor, ci este în totalitate în noi.

Astăzi India este despre cunoaștere, despre experiență, despre flexibilitate și adaptare, despre bucurie și zâmbete, despre oameni frumoși, despre deschidere, despre spiritualitatea în forma pe care India o are.

Mai sunt 3 zile și ceea ce mi se părea imposibil acum 10-11 ani este la un pas să se întâmple.

Nu știu cm o să fie pentru mine, nici măcar nu vreau să controlez. Mă duc cu brațele deschise și primesc ceea ce este pentru mine de experimentat și trăit acolo.

Cu ce voi veni înapoi nu știu încă, dar am să împărtășesc cu voi când voi afla.🙂

Până atunci, Namaste!
Nico

25/09/2026

Îmi amintesc și acum după-amiaza de vineri în care eu îi spun mamei, care tocmai venise de la lucru, foarte entuziasmată, că am făcut curat în toată casa.
Mama s-a uitat așa lung, mulțumită, dar mi-a spus că, totuși, ciucurii de la covor (mama lor de ciucurei) nu sunt pieptănați.

Acolo, în punctul acela, entuziasmul meu s-a prăbușit, iar ceea ce am luat cu mine mai departe a fost că trebuie să fac mai mult, mai bine și că, oricât aș face, nu-i suficient.

Asta se vede astăzi în comportamentul meu prin perfecționism, nemulțumirea față de ceea ce fac și neaprecierea rezultatului.
Senzația aceea că, oricât fac, nu-i suficient.

Și așa ajung să nu mă mai bucur de ceea ce fac, de ceea ce am, să mă judec pe mine, să mă devalorizez, să mă pedepsesc prin a mă abandona pe mine, iar apoi vin regretul, vinovăția și multă rușine.

Și cred că nu sunt singura, pentru că multe dintre noi am avut acasă covoare cu ciucuri, nu-i așa?
Dragile mele, vă conțin, vă simt, vă aud.

Cum depășesc eu această provocare?
Păi, după ce dau cu mine de pământ (recunosc) mă ridic, mă duc și mă spăl pe ochi cu apă rece, mă uit în oglindă și îmi spun:
„Hai că poți. Capul sus. Tu stii cine esti!”
Apoi caut pe cineva care să mă ajute să văd la ce nu mă uit.

De ce îți spun și ție asta?

Știu că dai cu tine de pământ.
Nu te mai judeca și nu te mai pedepsi pentru asta. Sunt ani de zile în care doar așa ai știut să acționezi.
Ridică-te, mergi și spală-te pe ochi cu apă rece, rece, uită-te în oglindă și spune-ți, privindu-te în ochi:

„Capul sus. Hai că poți. Ești mai mult decât atât!”

Șterge-te pe față de apă și decide chiar atunci să faci ceva pentru tine. Și fă-o!
Prima persoană care te poate ajuta ești TU!

Machiază-te și ieși la o plimbare, du-te la un masaj, cumpără-ți ceva, sună-ți cea mai bună prietenă, orice.

Și repetă până când devine o credință nouă, care să o înlocuiască pe cea veche și nefolositoare, cea care îți spune că „nu ai făcut suficient”.
Repetă:
„Capul sus. Hai că poți. Ești mai mult decât atât!”

Și dacă ai nevoie să te ajut în asta, sunt doar la un mesaj distanță.

Lead Your Way,
Nico

Address

Timisoara

Website

https://nicoletaraicovici.my.canva.site/lead-from-within, https://linktr.ee/coach.nicoleta.raicovici, https://nicoletara

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Coach.Nicoleta.Raicovici posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Coach.Nicoleta.Raicovici:

Want your business to be the top-listed business in Timisoara?