24/02/2026
După câteva zile mai călduroase, astăzi a revenit frigul.
Mă uit pe geam și zăresc ghioceii din grădina mea.
Sunt încă acolo.
Ghioceii apar înainte ca iarna să fi plecat complet.
Nu pentru că nu mai e frig.
Ci pentru că POT sta în frig fără să se retragă din viață. Au resurse să crească chiar și în frig.
Tendința noastră naturală este să fugim de disconfort. Și mă gândesc cât de des aud:
❌ Nu mai vreau să simt aceste emoții “negative”!!
❌ Nu mai pot să retrăiesc asta!
❌ Dacă încep să plâng, nu mă mai opresc!
❌ Mai bine nu deschid subiectul!
❌ Mi-e teamă să mă uit la fotografia aceea!
❌ Nu pot să revăd acel video în care apare și... !
❌ Vreau să scap de tristețe! etc.
Ne refugiem în gânduri.
Analizăm.
Raționalizăm.
Explicăm.
Dar emoțiile NU dispar pentru că le ignorăm.
Ele nu sunt idei.
Sunt limbajul corpului.
Cuvântul „emoție” vine din latinescul “emovere” = „a pune în mișcare”.
Emoția este energie în mișcare.
Este o experiență trăită în corp cu o anumită “încărcătură energetică”.
❗️ Când blocăm această energie, ea nu dispare.
❗️ Acțiunile emoționale întrerupte, neexprimate, rămân înmagazinate în interior.
❗️Se transformă în tensiune, rigiditate, durere, simptom.
Iar când evitarea devine un mecanism constant, ne deconectăm de corp, iar deconectarea repetată duce la disociere: de trăire, de nevoi, de sine…
Problema așadar nu este emoția.
Problema este FUGA de emoție.
A ne “regla emoțional” nu înseamnă să nu mai simțim.
Înseamnă să putem STA cu ceea ce simțim. Cu întreaga paletă emoțională. Și cu emoțiile plăcute și cu cele mai mai puțin plăcute (mai dificil de tolerat.) Să fim flexibili. Să plângem când e de plâns, să râdem când e de râs, să ne înfuriem când e de înfuriat.
Pentru că nu, nu există emoții “negative”!
Toate emoțiile au funcție adaptativă. (Continuare pe FB)
